Anul trecut, prin toamnă, am decis să îmi deschid un nou cont la o bancă anume, nu contează care pentru că deocamdată nu e relevant. Taxa de întreţinere cont = zero, comisioane de retragere sau transfer = zero, costuri internet banking = zero… ce mai, o adevărată ofertă! Am zis: uite, în sfârşit competiţia îşi spune cuvântul şi băncile fac în sfârşit oferte avantajoase pentru clienţi. Am întâmpinat ceva dificultăţi cu deschiderea contului şi cu accesul la internet banking care au presupus vreo 3 drumuri şi cam o lună întârziere, dar ce să faci… serviciu gratuit, nu poţi avea pretenţii, aşa că m-am conformat şi a fost ok până la urmă. M-am gândit că ăsta e preţul plătit pentru serviciile gratuite.

Acum câteva zile, noroc că am avut inspiraţia să îmi verific dosarul de emailuri JUNK, pentru că am observat cu surprindere un email trimis de către banca de care vorbeam mai sus prin care eram informat că începând cu data de… toate serviciile băncii devin taxabile (întreţinerea pentru contul în lei, pentru cel în valută, pentru serviciul de internet banking ş.a.m.d.). Şi bineînţeles, citez: “In lipsa exprimarii optiunii dumneavoastra pana la data de 31 iulie 2010, data intrarii in vigoare a acestor modificari, Tariful devine aplicabil.“

Nu mă deranjează neapărat că suma totală pentru serviciile respective este mai mare decât pentru serviciile similare ale altor bănci la care eram şi sunt deja client, ci faptul că am fost informat exclusiv prin email, iar acesta a ajuns în mod ciudat tocmai în JUNK mail… Aşa că nu voi mai analiza nimic şi voi merge direct să-mi închid conturile respective. Oare mă vor aştepta şi alte surprize, ce ziceţi?

În final, vă recomand şi un articol foarte interesant, tot pe subiectul ăsta: 10 lucruri pe care banca nu ţi le spune niciodată.

Top 10 motive pentru a renunţa la Facebook

Niciodată nu am fost atras de Facebook, însă fără a avea un motiv specific… pur și simplu nu m-a atras. Oricum… ce mi se pare interesant e că cei care au publicat articolul (Gizmodo) au primit pentru subiectul Top Ten Reasons You Should Quit Facebook, 29.617 aprecieri (Like), iar varianta în română de pe Money.ro doar 239. Sunt curios câți din cei care au apreciat articolul au renunțat la contul lor, mai ales că și site-urile care au publicat articolul folosesc în continuare Facebook.
Și tot din aceeași categorie, un videoclip destul de sugestiv referitor la socializarea online.

Afacerile în România, o eroare?

Cei de la Vodafone România au creat pe site-ul companiei o pagină dedicată clienţilor străini, aflaţi în roaming, pentru a le facilita accesul mai uşor la informaţiile necesare în calitate de utilizatori, dar și de vizitatori ai țării noastre.
O inițiativă frumoasă, dar… m-a amuzat teribil când la accesarea paginii “Doing business in our country” am primit o eroare 404 “not found”, personalizată ce-i drept, dar tot eroare. Vedeți aici sau chiar pe pagina respectivă.

România va crește prin bun simț și responsabilitate

O poveste frumoasă, marca Petrom, care mai nou pune recuperatorii pe foștii salariați care își câștigaseră inițial niște drepturi salariale în instanță, dar pe care ulterior le-au pierdut în apel. Cei care nu mai au banii, sunt executați silit. Detalii aici,

România vs Grecia

O comparație foarte interesantă între situația economică a Greciei și cea din România, aici. E la îndemâna oricui să observe că stăm mult, mult mai bine față de greci. Cu toate astea, la noi se aplică măsuri de criză mai dure decât la ei. Oare de ce?

Dar până să povestesc despre asta, o scurtă paranteză despre situaţia din alte ţări:
- în Statele Unite de exemplu, o ţară cu norme foarte stricte în ceea ce priveşte imigrarea, este suficient să te naşti acolo pentru a dobândi cetăţenia (chiar şi în cazul în care mama copilului se află acolo ca turist, copilul primeşte cetăţenia). E drept nu este la fel de simplu să aplici pentru cetăţenie americană ca imigrant, pentru că trebuie să aştepţi 10 ani în care trebuiesc îndeplinite diverse condiţii.
- în Belgia, o ţară europeană, copiii care se nasc acolo primesc automat şi cetăţenia; imigranţii aplică pentru şedere temporară şi după un timp (dacă nu au încălcat legile ţării) li se emite automat şi cetăţenia fără a mai face nimic suplimentar (pur şi simplu le vine prin poştă confirmarea că au dobândit-o şi trebuie să se prezinte la autorităţi pentru a ridica actele).

În România caz concret: amicul meu turc, locuieşte aici cu forme legale de 11 ani, timp în care nu a încălcat niciodată legea, a plătit taxe şi impozite pentru afacerile lui, şi-a construit casa aici, locuieşte cu familia, are angajaţi români ş.a.m.d. Nu a putut dobândi cetăţenia pe motiv că a fost plecat din ţară mai mult de 2 luni în fiecare an…. omul nu a ştiut de cerinţa asta şi tre să fie mai atent de acum încolo pe unde şi cât timp pleacă în interes de afaceri; va trebui să mai aştepte vreo 3 ani pentru asta. Asta e… Dar ce spuneţi că nici celor doi copii ai lui nu li s-a acordat cetăţenia română deşi s-au născut în România! Au primit certificate de naştere fără Cod Numeric Personal şi a trebuit să le obţină paşaport de la Ambasada Turcă, respectiv permis de şedere temporară în România cu valabilitatea de un an. În fiecare an trebuie să repete aceleaşi formalităţi pentru el, soţie şi cei doi copii… de persoană, asta îl costă cam 250 de Euro, iar ca bonus primeşte aplecatul de rigoare pe la o grămadă de ghişee ale Statului Român. Deci în total câte 1000 de Euro anual pentru toată familia.

Aşa că, dragi concetăţeni, fiţi mândri că sunteţi români şi că aţi dobândit asta gratis! Nu este uşor să devii român şi poate d-aia nici ăstora care am mai rămas pe aici ne este aşa de greu să plecăm unde-om vedea cu ochii… ăsta o fi oare motivul? Tot o întrebare retorică, bineînţeles!

Păi şi unde-i (r-)evoluţia domnilor?

De mulţi ani trăim cu toţii, Stat şi ţară, într-o viaţă economică factice; ne bucurăm de un belşug care nu este bunul nostru propriu; ne regulăm cheltuielile după venituri care nu sunt produsul muncii noastre proprii; ne ameţim de o părută prosperitate, care nu izvorăşte din dezvoltarea firească şi din acumularea avuţiei naţionale, ci din contră, din acumularea datoriilor contractate de Stat în străinătate. Trăim ca risipitorul, care, pe temeiul unei modeste averi moştenite, îşi dă pe calea împrumuturilor iluzia unei mari bogăţii şi merge repede la ruină

… n-am spus-o eu şi n-a spus-o nici Ion Cristoiu în al cărui articol am avut ocazia să citesc cele de mai sus. Citatul este din discursul liberalului Emil Costinescu, şeful Comisiei de Buget din Camera Deputaţilor a istoricului an 1901, o personalitate apreciată şi aclamată inclusiv de opoziţia acelor vremuri.
Şi eu care credeam că suntem doar cu 50 de ani în urmă…

Caracter de politician, mon cher…

Traian Băsescu, ianuarie 2009:
“Ultimul lucru pe care îl va face România va fi să se împrumute la FMI. Ştiu că această idee este controversată, dar vom merge pe zonele practice”.
…
Emil Boc, mai 2009:
„Va avea loc o creştere accelerată a salariilor acelor categorii sociale care sunt la baza piramidei: profesori, medici, funcţionari publici”.
…
Traian Băsescu, decembrie 2009:
„În 2010 vom scăpa de criză. Va fi un an în care optimismul va fi cel care ne va anima să depăşim momentul pe care l-am trăit în 2009.”

Minciuni deliberate sau incompetenţă? Încă nu m-am decis care variantă este, dar cert e că actuala putere şi-a înfipt beţele în roate pentru mulţi ani de acum înainte! Să nu credeţi că sunt singurele citate… restul le găsiţi pe blogul exasperat! Merită!

Eyes Wide Shut… filmul realităţii din România

“Ce ma intriga este faptul ca suntem invatati sa privim realitatea cu ochii inchisi si indemnati cu constinciozitate de strigam conceptul politic al acestor vremuri si al celor care ne caracterizeaza ca natie de cand suntem: HUOOOOO! Jos Guvernul, jos Presedintele, jos Parlamentul, etc. numai JOS SA FIE!”

Un citat dintr-un articol scris de dl. Smith pe blogul πR², articol care reflectă cam toate ideile pentru care nu am găsit timp sau cuvinte ca să le exprim în scris pe blogul meu. Recomand!

Manipularea crizei…

Acum nu doar cele 5 milioane de votanți băsescieni plătesc prețul alegerii. Plătim cu toții. Plătim pentru minciună, plătim pentru manipulare, plătim pentru incompetență. Chiar cu prețul democrației. Pentru că regulile stabilite de Constituție nu mai valorează nici măcar cît o mărgică de oaie bleagă. În fiecare zi constatăm cîte o încălcare constituțională. Dar ce mai contează! E criză și fițuica aia nu mai contează.

Aşa zice Daniel, pe blog. Iar eu… da, regret că l-am votat pe Băsescu, dar îmi susţin argumentele votului acordat de la momentul respectiv. Cât de bine s-ar fi înţeles PNL cu PSD la guvernare se vede… cât de bine ar fi făcut ţării Geoană care promitea cu surle şi trâmbiţe gogomânii una mai frumoasă ca alta, s-a văzut: dacă a lăsat în PSD o gaură de 8 milioane cam ce ar fi fost în stare să facă cu România? Da… singura variabilă discutabilă ar fi legată de privatizările după care plângea domn’ Patriciu la România după 20 de ani, dar deja asta e altă poveste.

Hai să ne reauzim cu bine şi să vă lovească cât mai puţin criza!

Dar fiindcă trăiesc în România şi asta-mi ocupă tot timpul, nu prea mă interesează de mediul virtual sau de câţi români sunt fericiţi în… “after life”.  Îmi pun întrebarea pe bune şi chiar aş fi curios câţi români sunt mândri de ţara lor, chiar aici, în România! Dar este mai mult o întrebare retorică pentru că sincer nici eu nu ştiu cam ce aş putea să răspund.

Cred totuşi că înainte de a ne dori să ne mândrim cu ţara noastră ar trebui să avem motive să ne mândrim de noi înşine, la nivel individual. Prin acţiunile fiecăruia se poate schimba ceva şi putem face ca, în final, să fim şi mândri că suntem români!

Deci, în ultimii 6 ani am străbătut meleagurile de prin Covasna, Harghita, Mureş de le ştiu aproape ca-n palmă. Frumoase locuri, dar rămase de izbelişte: infrastructura varză, obiective turistice… cam ce a lăsat natura şi, în unele cazuri, istoria. Păi nelămurirea mea este: dacă de când există UDMR, liderii maghiari nu au lipsit din nicio guvernare, cum se face că dezvoltarea zonei a stagnat foarte mult comparativ cu a altor judeţe?

Eu unul am cunoscut destul de mulţi oameni simpli din secuime şi nu mi-a dat niciunul de înţeles că stă în loc de autonomie. E drept, nici nu prea i-am întrebat explicit. În schimb am fost primit de fiecare dată cu ospitalitate şi am putut observa că deşi ei nu ştiau româna, iar eu nu ştiam maghiara, totuşi am avut bunăvoinţa să ne înţelegem de fiecare dată. Nu înţeleg care este interesul pentru care sunt încurajaţi să înveţe exclusiv limba maghiară şi pentru care se doreşte această separare şi marginalizare a zonei, când tocmai opusul ar asigura dezvoltarea ei. Nu spun că globalizarea este o soluţie universală, dar totuşi în cazul de faţă vorbim de aceeaşi ţară, nu?

Mi-am amintit de cele de mai sus după ce am citit articolul despre concertul Karpatia, articol care a generat din ambele tabere un val de comentarii destul de colorate.

Pentru a încheia într-o notă amar-ilar-optimistă, vă prezint mai jos nişte poze din zona lacului Sfânta Ana, un loc absolut superb din judeţul Harghita dar unde, aşa cum spuneam şi mai sus nu s-a făcut mai nimic pentru promovarea zonei (exceptând poate parcarea cu taxă…)
Nu comentez mai mult, dar aştept cu interes părerea voastră.

Cei care citesc frecvent blogul meu, probabil ştiu că sunt un “nostalgic” atunci când vine vorba de România şi de obiectivele turistice de interes pe care le avem. Dar ce te faci când te loveşti de situaţii penibile ca cele de care povesteam în “turismul românesc, divers şi inedit“, sau de aspectul financiar; şi dau ca exemplu un sejur de Paşte în Bulgaria (3-4 zile) care a costat tot atât cât cazarea pentru o zi pe litoralul nostru!

Eu cred şi sper că mai sunt şanse pentru turismul românesc, dar pentru asta trebuie să atragem mai întâi turiştii interni şi abia apoi să avem pretenţii de târguri internaţionale de turism şi alte aspecte mai pretenţioase pentru care se cheltuiesc sute de mii de euro sau poate chiar mai mult.

Programul Special “Vacanţe la Ţară”

Dar ce vreau să spun este că prin acţiuni cum este cea a Asociaţiei Naţionale de Turism Rural, Ecologic şi Cultural, care oferă 6 nopţi de cazare la preţuri cuprinse între 150 şi 195 lei pe sejur (ofertă valabilă între 11 aprilie şi 18 iunie), chiar cred că se poate face treabă. Că până la urmă oricine poate realiza că decât să stai cu pensiunea goală, mai bine faci ceva ca să-ţi acoperi cheltuielile. Iar dacă oferi servicii bune şi turistul e mulţumit, poate va veni şi în mijlocul sezonului atunci când preţurile sunt mai mari. Sejururile sunt oferite la alegere dintre 360 de pensiuni membre ANTREC, din judeţele Braşov, Alba, Constanţa, Covasna, Gorj, Maramureş, Neamţ, Suceava, Sibiu, Tulcea şi Vrancea.

Dacă ar fi după mine, mîine aş pleca într-un sejur în Maramureş, Alba sau Suceava, obiectivele din Braşov, Covasna sau Sibiu fiindu-mi mai familiare. Acţiunea cred că ar fi meritat să fie mai bine promovată (nici măcar pe site-ul organizaţiei nu găseşti prea multe informaţii), dar dacă sunteţi interesaţi să mergeţi într-o anumită zonă puteţi accesa de mai sus link-ul corespunzător fiecărui judeţ, unde găsiţi informaţii de contact.

Vacanţă plăcută!

Oricum ar fi, fiecare dintre aceste sărbători are unicitatea şi farmecul ei, iar în materie de aglomeraţie, îmbulzeală şi cumpărături cu mult peste necesarul obişnuit, de fiecare dată românul urmează acelaşi clişeu.
Ce îmi pare rău de fiecare dată e că, cei mai mulţi dintre noi, uităm că măcar în aceste momente ar trebui să fim mai buni şi mai îngăduitori cu cei din jurul nostru. Şi ca exemplu voi povesti o întâmplare la care am fost martor chiar în noaptea de Înviere, întâmplare petrecută în faţa Bisericii Sfinţii Arhangheli din Braşov. Strada pe care se află biserica este una relativ îngustă şi aşa cum era de aşteptat, mulţimea de oameni ocupa atât trotuarele, cât şi ambele benzi pe toată lungimea străzii. În împrejurările astea, închipuiţi-vă o maşină cu o doamnă la volan, care încerca să-şi facă loc printre oameni pentru a ieşi către drumul principal, chiar cu 10 minute înainte de miezul nopţii. Bineînţeles că întâmplarea era un pic la nelalocul ei, dar dacă stai să te gândeşti un pic nu face nimeni asta din plăcere… în mod sigur doamna respectivă o fi avut un motiv întemeiat pentru care să facă asta.
Nu mai relatez în detaliu ce se striga şi cum se comportau oamenii chiar în faţa bisericii. Dacă fiecare s-ar fi străduit să facă un pic de loc (ceea ce oricum s-a întâmplat până la urmă) toată situaţia s-ar fi terminat mult mai repede şi fiecare şi-ar fi văzut de treabă mai departe. Asta îmi confirmă că, din păcate, mulţi dintre noi uităm prea repede ce înseamnă să fii om şi ne manifestăm ca atare chiar şi în momentele în care ar trebui să fim împăcaţi, mai calmi şi mai înţelegători.

Dar nu vreau să dau articolului de faţă o notă negativă, pentru că situaţia de mai sus a fost doar una de moment şi nu a ştirbit deloc buna dispoziţie pe care am avut-o zilele trecute. Printre multele evenimente întâmplate, amintesc doar de vizita pe care am făcut-o la naşi, unde fii-miu a făcut cunoştinţă cu o iepuroaică şi ai ei 9 iepuraşi. Mi-a fost greu să-i surprind bucuria în poze, poate la fel de greu cum îmi e să o povestesc acum; totuşi, pot spune că a fost unul din momentele lui de încântare maximă!
În rest, ca tot românul, am mâncat şi-am petrecut, dar fără excese, ceea ce vă doresc să vi se fi întâmplat şi vouă!

Pentru că până la urmă despre comisioane este vorba. Şi doar de dragul discuţiei, ca să ne ocupăm timpul, vă întreb:

• cât a fost comisionul pentru serverul de la Centrul National de Metrologie care a costat 230 miliarde de lei vechi doar ca să dea ora exactă?
• cât a fost comisionul pentru proiectul e-România care a costat 500.000.000 EURO pentru statisticile care ar trebui să arate ceea ce se ştie deja? Anume că românii muncesc mult, sunt plătiţi prost şi trăiesc la limita subzistenţei.
• cât a fost comisionul pentru site-ul business-entrepreneur.ro care a costat “doar” 2.500.000 EURO şi pentru care s-au mai investit încă 1.000.000 EURO ca să devină esimplu.ro? Esimplu.ro care parcă pentru a demonstra că nu e aşa de simplu să creezi un site, face redirect-ul numelui de domeniu la adresa esimplu.ro/portal/page/portal/eportal, dar în schimb nu merge accesat decât cu www în faţă! (adăugat ulterior, mulţumită Luizei).

Ei bine, cu toate astea, încă găsesc argumente pentru a-mi trăi viaţa în continuare în România. Unul dintre ele l-am regăsit în cărţile lui Dan Puric pe care dacă nu le-aţi citit, vi le recomand. S-ar putea să găsiţi motive să mai staţi… sau dacă deja aţi plecat, măcar să vi se facă dor de ţară.

Am avut totuşi o nedumerire: nu am înţeles de ce au făcut podul de acces către sat aşa de îngust!

Cu emoţii, dar a trecut maşina… mai puţin vopseaua de pe o aripă (mai erau necesari câţiva milimetri), dar a trecut. Bineînţeles că la întoarcere am dat de un alt drum cu un pod mai generos!