Păi şi unde-i (r-)evoluţia domnilor?

De mulţi ani trăim cu toţii, Stat şi ţară, într-o viaţă economică factice; ne bucurăm de un belşug care nu este bunul nostru propriu; ne regulăm cheltuielile după venituri care nu sunt produsul muncii noastre proprii; ne ameţim de o părută prosperitate, care nu izvorăşte din dezvoltarea firească şi din acumularea avuţiei naţionale, ci din contră, din acumularea datoriilor contractate de Stat în străinătate. Trăim ca risipitorul, care, pe temeiul unei modeste averi moştenite, îşi dă pe calea împrumuturilor iluzia unei mari bogăţii şi merge repede la ruină

… n-am spus-o eu şi n-a spus-o nici Ion Cristoiu în al cărui articol am avut ocazia să citesc cele de mai sus. Citatul este din discursul liberalului Emil Costinescu, şeful Comisiei de Buget din Camera Deputaţilor a istoricului an 1901, o personalitate apreciată şi aclamată inclusiv de opoziţia acelor vremuri.
Şi eu care credeam că suntem doar cu 50 de ani în urmă…

Caracter de politician, mon cher…

Traian Băsescu, ianuarie 2009:
“Ultimul lucru pe care îl va face România va fi să se împrumute la FMI. Ştiu că această idee este controversată, dar vom merge pe zonele practice”.
…
Emil Boc, mai 2009:
„Va avea loc o creştere accelerată a salariilor acelor categorii sociale care sunt la baza piramidei: profesori, medici, funcţionari publici”.
…
Traian Băsescu, decembrie 2009:
„În 2010 vom scăpa de criză. Va fi un an în care optimismul va fi cel care ne va anima să depăşim momentul pe care l-am trăit în 2009.”

Minciuni deliberate sau incompetenţă? Încă nu m-am decis care variantă este, dar cert e că actuala putere şi-a înfipt beţele în roate pentru mulţi ani de acum înainte! Să nu credeţi că sunt singurele citate… restul le găsiţi pe blogul exasperat! Merită!

Eyes Wide Shut… filmul realităţii din România

“Ce ma intriga este faptul ca suntem invatati sa privim realitatea cu ochii inchisi si indemnati cu constinciozitate de strigam conceptul politic al acestor vremuri si al celor care ne caracterizeaza ca natie de cand suntem: HUOOOOO! Jos Guvernul, jos Presedintele, jos Parlamentul, etc. numai JOS SA FIE!”

Un citat dintr-un articol scris de dl. Smith pe blogul πR², articol care reflectă cam toate ideile pentru care nu am găsit timp sau cuvinte ca să le exprim în scris pe blogul meu. Recomand!

Manipularea crizei…

Acum nu doar cele 5 milioane de votanți băsescieni plătesc prețul alegerii. Plătim cu toții. Plătim pentru minciună, plătim pentru manipulare, plătim pentru incompetență. Chiar cu prețul democrației. Pentru că regulile stabilite de Constituție nu mai valorează nici măcar cît o mărgică de oaie bleagă. În fiecare zi constatăm cîte o încălcare constituțională. Dar ce mai contează! E criză și fițuica aia nu mai contează.

Aşa zice Daniel, pe blog. Iar eu… da, regret că l-am votat pe Băsescu, dar îmi susţin argumentele votului acordat de la momentul respectiv. Cât de bine s-ar fi înţeles PNL cu PSD la guvernare se vede… cât de bine ar fi făcut ţării Geoană care promitea cu surle şi trâmbiţe gogomânii una mai frumoasă ca alta, s-a văzut: dacă a lăsat în PSD o gaură de 8 milioane cam ce ar fi fost în stare să facă cu România? Da… singura variabilă discutabilă ar fi legată de privatizările după care plângea domn’ Patriciu la România după 20 de ani, dar deja asta e altă poveste.

Hai să ne reauzim cu bine şi să vă lovească cât mai puţin criza!

Pentru că până la urmă despre comisioane este vorba. Şi doar de dragul discuţiei, ca să ne ocupăm timpul, vă întreb:

• cât a fost comisionul pentru serverul de la Centrul National de Metrologie care a costat 230 miliarde de lei vechi doar ca să dea ora exactă?
• cât a fost comisionul pentru proiectul e-România care a costat 500.000.000 EURO pentru statisticile care ar trebui să arate ceea ce se ştie deja? Anume că românii muncesc mult, sunt plătiţi prost şi trăiesc la limita subzistenţei.
• cât a fost comisionul pentru site-ul business-entrepreneur.ro care a costat “doar” 2.500.000 EURO şi pentru care s-au mai investit încă 1.000.000 EURO ca să devină esimplu.ro? Esimplu.ro care parcă pentru a demonstra că nu e aşa de simplu să creezi un site, face redirect-ul numelui de domeniu la adresa esimplu.ro/portal/page/portal/eportal, dar în schimb nu merge accesat decât cu www în faţă! (adăugat ulterior, mulţumită Luizei).

Ei bine, cu toate astea, încă găsesc argumente pentru a-mi trăi viaţa în continuare în România. Unul dintre ele l-am regăsit în cărţile lui Dan Puric pe care dacă nu le-aţi citit, vi le recomand. S-ar putea să găsiţi motive să mai staţi… sau dacă deja aţi plecat, măcar să vi se facă dor de ţară.

Cu ocazia asta, am descoperit cât de mică este lumea virtuală: am descoperit că am contacte comune cu Barrack Obama, Hillary Clinton sau John McCain! Oare o fi cazul să mă apuc de politică?

Dacă nu citeşti ziarele eşti neinformat, dacă le citeşti eşti dezinformat.
- Mark Twain

Să zicem că eşti un idiot. Şi să zicem că eşti membru al parlamentului. Dar asta înseamnă că mă repet.
- Mark Twain

Eu cred că o ţară care încearcă să prospere prin stabilirea de taxe mari este ca un om care, stând într-o găleată, încearcă să se ridice trăgând de mâner.
- Winston Churchill

Un liberal este cineva care se simte îndatorat faţă de aproapele său, care datorie este de acord să o plătească din banii tăi.
- Gordon Liddy

Democraţia trebuie să însemne mult mai mult, decât doi lupi şi o oaie care votează ce să mănânce la cină.
- James Bovard

Ajutorul extern trebuie înţeles ca un transfer de bani de la oamenii săraci din ţările bogate către oamenii bogaţi din ţările sărace.
- Douglas Casey

Guvernul este o mare invenţie, prin care toata lumea se chinuie să trăiască pe cheltuiala altora.
- Frederic Bastiat

Dacă crezi că sistemul de sănătate este scump acum, stai să vezi cât va costa, când o să fie gratuit!
- P.J. O’Rourke

În general, arta de a guverna constă în capacitatea de a lua cât mai mulţi bani de la o parte de cetăţeni, pentru a o da altora.
- Voltaire

Nici o viaţă, libertate sau proprietate nu este în siguranţă, atâta timp cât aparatul legislativ este în sesiune.
- Mark Twain (1866)

Să vorbeşti este ieftin, în afară de atunci când o face parlamentul.
- Necunoscut

Răul inerent al capitalismului este împărţirea neechitabilă a bogăţiilor. Bunul inerent al socialismului este împărţirea echitabilă a sărăciei.
- Winston Churchill

Ceea ce are nevoie ţara asta, sunt mai mulţi politicieni fără loc de muncă.
- Edward Langley

Un guvern suficient de mare, încât să-ţi dea tot ce ai nevoie, este suficient de puternic să-ţi ia tot ce posezi.
- Thomas Jefferson

Excepţionale, nu?

Românii au arătat că le pasă. Atât prin prezenţa la vot, cât şi prin reacţiile intense (pro sau contra) care se pot vedea atât în online, cât şi în viaţa de zi cu zi. Este un semnal bun transmis mediului politic şi sper că va fi primit ca atare.
Vrem responsabilitate. Indiferent de numărul de mantii cu care te acoperi, eşti tot ceea ce eşti. Din păcate, în România alianţele politice sunt doar conjuncturale şi nu valorează mai mult decât un balon de săpun, oricât de frumos ar fi împachetate. Este mult mai simplu să ai un singur responsabil pe care să-l arăţi cu degetul, decât 2-3 sau mai mulţi; este, dacă vreţi, o situaţie similară cu ce spuneam referitor la munca în echipă. Mai mult de atât, orice alianţă costă… fiecare mantie purtată îşi va cere mai devreme sau mai târziu “drepturile”.
Vrem obiectivitate. Votul pro Băsescu nu a fost neapărat un vot de simpatie al candidatului Băsescu. Pentru unii a fost şi un vot care a taxat “obiectivitatea” şi corectitudinea de care a dat dovadă presa. Arma mogulilor s-a întors împotriva lor; este dacă vreţi, acel efect în care, agasat fiind de publicitatea agresivă ajungi să refuzi produsul promovat fără a mai accepta alte argumente.
Mirajul social democraţiei româneşti. Chiar dacă o vezi pe Fata Morgana, asta nu înseamnă că şi există în realitate. La fel este şi cu social democraţia autohtonă, există dar lipseşte cu desăvârşire. Poate mai crede în ea Iliescu şi ceva pensionari, însă eu unul refuz să ascult doctrine social democrate de la baroni locali; e dacă vreţi similar cu a o asculta pe Madonna ţinând predici la biserică. Pe principiul ce-i al meu e a-l meu şi ce-i al tău e a-l nostru nu poţi dezvolta socialismul. Ca o paralelă referitor la ce spuneam despre sistemul suedez, tu ai avea încredere de exemplu să-i plăteşti statului 40% din salariu pe promisiunea că ţi se vor furniza servicii sociale ireproşabile? Eu nu.
Se fură! …dar când nu câştigăm noi. “La PD-L sistemul de fraudare a funcţionat mai bine”, o poantă de Victor Ponta. Dacă s-ar dori cu adevărat să se facă ceva pentru a preveni orice suspiciune de fraudă, credeţi-mă că s-ar face! Doar ca o scurtă paranteză, nu-mi spuneţi că nu ar fi posibil un sistem de centralizare al CNP-urilor celor ce au votat; soluţia soft este banală, iar ca şi comunicaţii de date stăm mult mai bine decât ar crede lumea, o soluţie existând în acest sens chiar din 2001. În realitate, nicio culoare politică nu vrea să-şi asume asta, motivele fiind evidente: dacă ai câştigat e bine iar dacă ai pierdut, atunci ai pretext de a-l arăta cu degetul pe celălalt că a furat. Patetic. Deşi nu-l simpatizez pe Năstase, felul în care a reacţionat în 2004 când şi-a felicitat contracandidatul a fost lăudabil şi demn de un om politic, ţinând cont de conjunctura de mai sus.

În final, se poate discuta mult şi bine. Eu cred că îţi poţi face viitorul singur însă trebuie să lupţi pentru asta. Dacă îţi iei ca pavăză doctrinele politice şi te aştepţi ca să facă şi ăia ceva pentru tine, te înşeli amarnic şi aştepţi degeaba. I-am auzit pe mulţi văitându-se că emigrează, că în România nu se mai poate s.a.m.d. Emigraţi fraţilor! Poate aşa vă vine măcar obiectivismul la cap pentru că se ştie că dacă vrei o părere obiectivă e bine să o ceri celui care nu este deloc implicat în sistem. Şi apropo de obiectivism, sunt trist să văd bloggeri care lasă doar comentariile care spun ceea ce vor ei să audă. E cam ca în televiziunile de care ziceam undeva mai sus. E cam la fel ca până acum 4 ani când dacă ciripeai prea tare ţi se tăiau ouăle. E păcat că se uită toate astea şi e păcat că deşi avem presă liberă, nu avem (suficienţi) jurnalişti cu gândire proprie.

La muncă, nu la văitat şi o să trăiţi bine!

Dar să lăsăm asta. L-am văzut ieri pe dl. Guşă (sau Guşe, nu ştiu exact) spunând că Băsescu va pierde alegerile, iar în 2010 va fi condamnat pentru o grămadă de dosare care urmează să fie făcute publice. Excelent! Asta înseamnă oare că în sfârşit se va face dreptate, iar escrocii care au furat miliarde vor fi şi ei condamnaţi? În America, Bernard Madoff a fost condamnat la 150 de ani de închisoare pentru delapidarea a 65 miliarde de dolari, respectiv declanşarea crizei mondiale. Oare în România se păstrează proporţia de nu e condamnat niciunul? La un calcul simplu rezultă că pentru un milion de dolari, pedeapsa ar fi de 20 de ore… e de înţeles, în România nu avem acelaşi potenţial ca în America deci şi pedepsele trebuie să fie mai mici. Fac excepţie cei care fură găini din coteţ, chiar dacă li se pot număra ouăle!

Am ajuns la concluzia că politica este un joc de strategie, un MMORPG murdar care se desfăşoară şi în viaţa reală, de care îmi este din ce în ce mai lehamite.

Să aveţi un weekend excelent! Eu voi urmări Cartoon Network de acum înainte.

“M-am suit pe scenă şi parcă eram acolo de când lumea…”

Gheorghe Dinică

Marele actor Gheorghe Dinică a încetat din viaţă, astăzi, în jurul orei prânzului. Pe site-ul actorului, am găsit scris ca şi caracterizare “am fost un copil liber, nazdravan, curios, mai degraba crescut de strada si de prieteni decat de familie dar sufletul si mintea mea de copil au memorat doar farmecul strazii si al jocurilor de pustani“. Gheorghe Dinică s-a născut pe 1 ianuarie 1934, la Bucureşti.
Dumnezezu să-l ierte!

În poza de mai sus este alături de un alt mare actor, Ştefan Iordache, şi el dus pe lumea cealaltă în luna septembrie a anului trecut.

Nu ştiu ce ultim omagiu ar fi mai potrivit pentru un actor decât amintirea prestaţiei remarcabile din timpul carierei. Vă recomand unul dintre ultimele filme în care a jucat Gheorghe Dinică, Ticăloşii. Un film controversat, care spune lucrurilor pe nume, referitor la cum merg lucrurile în mediul politic românesc, contemporan.

Cam asta se întâmplă momentan în Parlamentul României, locaţie unde avem, vrem nu vrem, mai mulţi maimuţoi decât la Disneyland! Reprezentanţii principalelor partide aflate în “echipa” bicamerală a Parlamentului nu fac altceva decât să se arate cu degetul unii pe alţii ca vinovaţi ai crizei guvernamentale şi politice în care se află România zilelor noastre. În cursul zilei de ieri, aflându-mă mai mult la volan, am avut ocazia să ascult la Radio România Actualităţi o parte din discursurile şedinţei Parlamentare în care s-a discutat şi votat respingerea Cabinetului Croitoru. Singurul discurs de bun simţ a fost al reprezentantului minorităţilor, dl. Varujan Pambuccian care a clasat situaţia de faţă ca fiind una paradoxală şi ca atare minorităţile (exceptând UDMR) se vor abţine de la vot. În rest discursurile au fost în cea mai mare parte electorale sau calomnioase la adresa oponenţilor politici, semn al îngrijorării paradorsale de care suferă aleşii noştri. Ca să fiu înţeles… ţara arde şi baba se piaptănă! Iar ca să nu fiu înţeles greşit, subliniez că nu apăr nicio parte! Trebuia găsită o soluţie de compromis înainte de demiterea guvernului sau măcar înainte de a se ajunge la situaţia de faţă.

Din păcate circul va continua: Băsescu vrea o coaliţie PD-L + PNL cu premier PD-L, Antonescu refuză iar majoritatea parlamentară îl susţine în continuare pe Primarul Sibiului, Klaus Johannis (surse: Capital şi Realitatea).

Vă întreb: Noi ce avem de zis? Şi cine ne ascultă? Şi cum ne putem face auziţi?

Multe alte trăsături de caracter ale alegătorilor principalilor candidaţi la alegerile prezidenţiale din noiembrie 2009, le găsiţi mai jos. Studiul a fost realizat de Institutul Român pentru Strategie şi Evaluare (IRES) condus de sociologul Vasile Dâncu şi a fost aplicat pe 1096 de indivizi cu vârsta mai mare de 18 ani, cu o eroare de ±3%.
Mai multe detalii, despre chestionarul lui Proust, găsiţi aici şi aici.

Nu voi comenta prea mult despre acţiunile “aleşilor noştri” pentru că e inutil. Nu înţeleg de exemplu de ce anume a fost nevoie să se spargă (inevitabil) buba dintre PD-L şi PSD ca să se ajungă la concluzia că avem nevoie de un prim ministru, ba chiar de un guvern tehnocrat. De ce nu s-a făcut asta de la început? Chiar dacă e vorba până la urmă de un teatru de păpuşi, măcar ar fi fost o încercare nouă.

În fine, articolul de faţă se referă strict la ce le doresc eu politicienilor români. Şi la ce cred că merită pentru “dedicarea” lor. Şi anume, i-aş deporta pe toţi într-un sejur pe o insulă! Nu vă miraţi, chiar pe o insulă… ce insulă? Păi la valoarea lor, cred că ar merita să ajungă pe Ada Kaleh!