Dar ce înseamnă să ai abilităţi de vânzare? În opinia mea, un vânzător bun trebuie să poată determina nevoia clientului pentru a-i putea oferi sau adapta unul din produsele existente în portofoliul său astfel încât să încheie procesul de vânzare pe un principiu win-win. Contrar opiniei mele, pentru majoritatea oamenilor din vânzări abilităţi înseamnă să poţi vinde orice, oricui, oricum. Chiar profitând de naivitatea omului, chiar dacă nu are nevoie, nu are importanţă… scopul fundamental e să-ţi atingi targetul şi să-ţi iei comisionul.

Poate vă întrebaţi ce îmi veni de scriu despre toate astea… ei bine, o fac din următorul motiv: în ultima perioadă am avut de-a face cu astfel de personaje şi zău că nu ştiu cum să procedez mai departe!

Să exemplific:
- acum vreo două săptămâni sunt sunat de o doamnă, reprezentant al firmei X, pentru a-mi prezenta nu ştiu ce ofertă pentru nu ştiu ce produse IT… îi spun că sunt ocupat şi că nu am timp şi mă roagă să-i dau măcar adresa de email pentru a-mi trimite un sumar al prezentării respective; ok, zic… hai să vedem despre ce e vorba şi îi dau adresa. De atunci primesc cam de 3-4 ori pe săptămână, fel şi fel de năzdrăvănii pe mail cu tot soiul de promoţii şi oferte de la firma respectivă; nu am stat să le citesc pentru că nu m-au interesat, dar mă întreb cum înţeleg ei că m-ar putea determina să le fiu client în felul ăsta…
- al doilea exemplu este cel al unei firme care vinde nu ştiu ce produse la preţuri super mari, unor oameni care s-au lăsat îmbiaţi de mirajul unor excursii gratuite la diferite obiective din ţară; mi-am scris părerea despre ei aici şi, din oarece motive, articolul respectiv a devenit foarte popular în căutările pe internet după denumirea firmei; asta a dus implicit şi la un val de comentarii, atât din partea celor nemulţumiţi cât şi din partea celor care apreciază activitatea firmei… păcat că cei din urmă sunt doar reprezentanţii companiei care prin multiplicarea personalităţii au început să lase comentarii sub diverse identităţi. Au uitat din păcate să ascundă şi domeniul în care se aflau… câteva exemple concludente mai jos:

Ei bine, astea da abilităţi de vânzare… no comment!

Top 10 motive pentru a renunţa la Facebook

Niciodată nu am fost atras de Facebook, însă fără a avea un motiv specific… pur și simplu nu m-a atras. Oricum… ce mi se pare interesant e că cei care au publicat articolul (Gizmodo) au primit pentru subiectul Top Ten Reasons You Should Quit Facebook, 29.617 aprecieri (Like), iar varianta în română de pe Money.ro doar 239. Sunt curios câți din cei care au apreciat articolul au renunțat la contul lor, mai ales că și site-urile care au publicat articolul folosesc în continuare Facebook.
Și tot din aceeași categorie, un videoclip destul de sugestiv referitor la socializarea online.

Afacerile în România, o eroare?

Cei de la Vodafone România au creat pe site-ul companiei o pagină dedicată clienţilor străini, aflaţi în roaming, pentru a le facilita accesul mai uşor la informaţiile necesare în calitate de utilizatori, dar și de vizitatori ai țării noastre.
O inițiativă frumoasă, dar… m-a amuzat teribil când la accesarea paginii “Doing business in our country” am primit o eroare 404 “not found”, personalizată ce-i drept, dar tot eroare. Vedeți aici sau chiar pe pagina respectivă.

România va crește prin bun simț și responsabilitate

O poveste frumoasă, marca Petrom, care mai nou pune recuperatorii pe foștii salariați care își câștigaseră inițial niște drepturi salariale în instanță, dar pe care ulterior le-au pierdut în apel. Cei care nu mai au banii, sunt executați silit. Detalii aici,

România vs Grecia

O comparație foarte interesantă între situația economică a Greciei și cea din România, aici. E la îndemâna oricui să observe că stăm mult, mult mai bine față de greci. Cu toate astea, la noi se aplică măsuri de criză mai dure decât la ei. Oare de ce?

Pentru că până la urmă despre comisioane este vorba. Şi doar de dragul discuţiei, ca să ne ocupăm timpul, vă întreb:

• cât a fost comisionul pentru serverul de la Centrul National de Metrologie care a costat 230 miliarde de lei vechi doar ca să dea ora exactă?
• cât a fost comisionul pentru proiectul e-România care a costat 500.000.000 EURO pentru statisticile care ar trebui să arate ceea ce se ştie deja? Anume că românii muncesc mult, sunt plătiţi prost şi trăiesc la limita subzistenţei.
• cât a fost comisionul pentru site-ul business-entrepreneur.ro care a costat “doar” 2.500.000 EURO şi pentru care s-au mai investit încă 1.000.000 EURO ca să devină esimplu.ro? Esimplu.ro care parcă pentru a demonstra că nu e aşa de simplu să creezi un site, face redirect-ul numelui de domeniu la adresa esimplu.ro/portal/page/portal/eportal, dar în schimb nu merge accesat decât cu www în faţă! (adăugat ulterior, mulţumită Luizei).

Ei bine, cu toate astea, încă găsesc argumente pentru a-mi trăi viaţa în continuare în România. Unul dintre ele l-am regăsit în cărţile lui Dan Puric pe care dacă nu le-aţi citit, vi le recomand. S-ar putea să găsiţi motive să mai staţi… sau dacă deja aţi plecat, măcar să vi se facă dor de ţară.

Dacă nu citeşti ziarele eşti neinformat, dacă le citeşti eşti dezinformat.
- Mark Twain

Să zicem că eşti un idiot. Şi să zicem că eşti membru al parlamentului. Dar asta înseamnă că mă repet.
- Mark Twain

Eu cred că o ţară care încearcă să prospere prin stabilirea de taxe mari este ca un om care, stând într-o găleată, încearcă să se ridice trăgând de mâner.
- Winston Churchill

Un liberal este cineva care se simte îndatorat faţă de aproapele său, care datorie este de acord să o plătească din banii tăi.
- Gordon Liddy

Democraţia trebuie să însemne mult mai mult, decât doi lupi şi o oaie care votează ce să mănânce la cină.
- James Bovard

Ajutorul extern trebuie înţeles ca un transfer de bani de la oamenii săraci din ţările bogate către oamenii bogaţi din ţările sărace.
- Douglas Casey

Guvernul este o mare invenţie, prin care toata lumea se chinuie să trăiască pe cheltuiala altora.
- Frederic Bastiat

Dacă crezi că sistemul de sănătate este scump acum, stai să vezi cât va costa, când o să fie gratuit!
- P.J. O’Rourke

În general, arta de a guverna constă în capacitatea de a lua cât mai mulţi bani de la o parte de cetăţeni, pentru a o da altora.
- Voltaire

Nici o viaţă, libertate sau proprietate nu este în siguranţă, atâta timp cât aparatul legislativ este în sesiune.
- Mark Twain (1866)

Să vorbeşti este ieftin, în afară de atunci când o face parlamentul.
- Necunoscut

Răul inerent al capitalismului este împărţirea neechitabilă a bogăţiilor. Bunul inerent al socialismului este împărţirea echitabilă a sărăciei.
- Winston Churchill

Ceea ce are nevoie ţara asta, sunt mai mulţi politicieni fără loc de muncă.
- Edward Langley

Un guvern suficient de mare, încât să-ţi dea tot ce ai nevoie, este suficient de puternic să-ţi ia tot ce posezi.
- Thomas Jefferson

Excepţionale, nu?

Nu pun filmulețul pentru că nu vă recomand să vedeți așa ceva, dar dacă vreți neapărat îl găsiți la Florin, sau pe Google. Doar mă întreb cum va continua bâlciul ăsta… reacția lui Mircea Badea o puteți vedea mai jos (cache Google); oare de ce a șters articolul respectiv?

De pe blogul lui Mircea Badea

Românii au arătat că le pasă. Atât prin prezenţa la vot, cât şi prin reacţiile intense (pro sau contra) care se pot vedea atât în online, cât şi în viaţa de zi cu zi. Este un semnal bun transmis mediului politic şi sper că va fi primit ca atare.
Vrem responsabilitate. Indiferent de numărul de mantii cu care te acoperi, eşti tot ceea ce eşti. Din păcate, în România alianţele politice sunt doar conjuncturale şi nu valorează mai mult decât un balon de săpun, oricât de frumos ar fi împachetate. Este mult mai simplu să ai un singur responsabil pe care să-l arăţi cu degetul, decât 2-3 sau mai mulţi; este, dacă vreţi, o situaţie similară cu ce spuneam referitor la munca în echipă. Mai mult de atât, orice alianţă costă… fiecare mantie purtată îşi va cere mai devreme sau mai târziu “drepturile”.
Vrem obiectivitate. Votul pro Băsescu nu a fost neapărat un vot de simpatie al candidatului Băsescu. Pentru unii a fost şi un vot care a taxat “obiectivitatea” şi corectitudinea de care a dat dovadă presa. Arma mogulilor s-a întors împotriva lor; este dacă vreţi, acel efect în care, agasat fiind de publicitatea agresivă ajungi să refuzi produsul promovat fără a mai accepta alte argumente.
Mirajul social democraţiei româneşti. Chiar dacă o vezi pe Fata Morgana, asta nu înseamnă că şi există în realitate. La fel este şi cu social democraţia autohtonă, există dar lipseşte cu desăvârşire. Poate mai crede în ea Iliescu şi ceva pensionari, însă eu unul refuz să ascult doctrine social democrate de la baroni locali; e dacă vreţi similar cu a o asculta pe Madonna ţinând predici la biserică. Pe principiul ce-i al meu e a-l meu şi ce-i al tău e a-l nostru nu poţi dezvolta socialismul. Ca o paralelă referitor la ce spuneam despre sistemul suedez, tu ai avea încredere de exemplu să-i plăteşti statului 40% din salariu pe promisiunea că ţi se vor furniza servicii sociale ireproşabile? Eu nu.
Se fură! …dar când nu câştigăm noi. “La PD-L sistemul de fraudare a funcţionat mai bine”, o poantă de Victor Ponta. Dacă s-ar dori cu adevărat să se facă ceva pentru a preveni orice suspiciune de fraudă, credeţi-mă că s-ar face! Doar ca o scurtă paranteză, nu-mi spuneţi că nu ar fi posibil un sistem de centralizare al CNP-urilor celor ce au votat; soluţia soft este banală, iar ca şi comunicaţii de date stăm mult mai bine decât ar crede lumea, o soluţie existând în acest sens chiar din 2001. În realitate, nicio culoare politică nu vrea să-şi asume asta, motivele fiind evidente: dacă ai câştigat e bine iar dacă ai pierdut, atunci ai pretext de a-l arăta cu degetul pe celălalt că a furat. Patetic. Deşi nu-l simpatizez pe Năstase, felul în care a reacţionat în 2004 când şi-a felicitat contracandidatul a fost lăudabil şi demn de un om politic, ţinând cont de conjunctura de mai sus.

În final, se poate discuta mult şi bine. Eu cred că îţi poţi face viitorul singur însă trebuie să lupţi pentru asta. Dacă îţi iei ca pavăză doctrinele politice şi te aştepţi ca să facă şi ăia ceva pentru tine, te înşeli amarnic şi aştepţi degeaba. I-am auzit pe mulţi văitându-se că emigrează, că în România nu se mai poate s.a.m.d. Emigraţi fraţilor! Poate aşa vă vine măcar obiectivismul la cap pentru că se ştie că dacă vrei o părere obiectivă e bine să o ceri celui care nu este deloc implicat în sistem. Şi apropo de obiectivism, sunt trist să văd bloggeri care lasă doar comentariile care spun ceea ce vor ei să audă. E cam ca în televiziunile de care ziceam undeva mai sus. E cam la fel ca până acum 4 ani când dacă ciripeai prea tare ţi se tăiau ouăle. E păcat că se uită toate astea şi e păcat că deşi avem presă liberă, nu avem (suficienţi) jurnalişti cu gândire proprie.

La muncă, nu la văitat şi o să trăiţi bine!

Dar cică ar fi nasol cu legea aia, că zice că: “promisiunea, oferirea sau darea de bani, bunuri ori de alte foloase în scopul determinării alegătorului să voteze sau să nu voteze un anumit competitor electoral ori un anumit candidat, precum şi primirea acestora de către alegător, în acelaşi scop, constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.“. Aşa că aveţi de grijă, că nu se ştie de unde pândesc oamenii răi… cu toate că în România noastră cinstită şi cu oameni civilizaţi, nu ştiu să fi existat vreun caz de mită electorală până acum.

Deşi cu iz de pamflet, din păcate descrierea de mai sus e cât se poate de reală, cel puţin conform celor de la Caţavencu şi chiar dacă am desconspirat şi “ofertantul”, asta nu înseamnă că ăilalţi or fi mai fraieri… că doar fonduri pentru electorat există din belşug! Trist… dacă aveţi timp, urmăriţi şi filmuleţul, e incredibil!

Probabil ca şi alte câteva mii de braşoveni am găsit zilele trecute în poştă o “ofertă” de la Beck International. Se face că, norocosul de mine, dacă achiziţionez o excursie pentru degustare de vinuri la Crama Seciu în valoare de 15 lei, câştig şi un sejur de 8 zile pentru 2 persoane în Turcia anilor 2010… dar doar cu regim de demipensiune la 4 stele, că doar n-oi vrea acum şi all inclusive la 5 stele!
Pentru că la vârsta mea nu mai cred în zâne, nu pot să fiu decât dezgustat de astfel de oferte… cât despre vinuri, prefer să le degust în intimitatea casei mele!

Sper doar că un număr cât mai mare de oameni să aibe inspiraţia să se documenteze întâi înainte de a cădea în plasa firmei Beck International. Nu de alta, dar poate că aşa vor scăpa de ocazia unică de a cumpăra un aspirator cu doar 3000 de lei, un set de oale la numai 2500 de lei sau măcar nişte unelte, electrocasnice şi lenjerii de pat! Astfel de ţepe există peste tot (mi-a mai povestit soră-mea chestii similare din America), dar parcă nesimţirea e prea mare în cazul ţepelor româneşti, nu credeţi?

Ce mă doare cel mai tare este că “targetul” celor de la Beck International este tocmai populaţia neinformată, care habar nu are de internet sau google şi care, de cele mai multe ori, înghite cu nesaţ orice găluşcă moca ce se iveşte în cutia poştală… aşadar, dacă aveţi rude, prieteni, cunoştinţe prin Bod, Sânpetru şi Braşov, informaţi-i despre ce se pot aştepta de la Beck International, pentru a fi măcar în cunoştinţă de cauză.

Dar să trecem peste asta pentru că aici vorbim despre a-list bloggers. Fără a insinua vreo nuanţă negativă, să citim nişte păreri de acum trei ani şi ceva a unor bloggeri actualmente de top: Bobby Voicu şi Zoso.
Ai citit? Bun. Are vreo treabă top100 Technorati cu asta? Nu văd niciun român pe acolo… Să fie vorba de trafic sau de idei demne de luat în seamă aşa cum spunea Zoso? Referitor la trafic, pentru suma corectă îţi pot genera şi eu un trafic real de câteva sute de vizitatori unici + bounce rate de mai mare dragul… cât despre noţiunea de formator de opinie, hmm! Să spunem doar că, eu unul, sunt prea pretenţios în a alege cine îmi influenţează luarea unei decizii. Oricum ar fi, nu cred că te ajută prea mult niciuna din cele de mai sus în atingerea obiectivului…

Atunci cu siguranţă este vorba despre banii câştigaţi din blog şi despre moralitate! O să spuneţi că astea două nu au nicio treabă una cu alta şi, dacă ar fi să luăm ca exemplu articolul bloggeri a-list my ass scris de Cristi, atunci am realiza că într-adevăr aşa este şi că banii sau moralitatea sunt prea relative, sau mai corect spus, greu de estimat încât să conteze.

Ok, atunci singura variantă rămasă este top 100 din ZeList! Da, probabil că începem să ne apropiem de adevăr. Deci până la urmă totul se reduce la o formulă ale cărei variabile sunt consistenţa blogroll-ului (sau mai precis a numărului de blogroll-uri în care se regăseşte blogul tău), a numărului de articole pe care le scrii şi nu în ultimul rând al comentariilor primite. Nimic totuşi despre calitatea lor.

Dar până la urmă ce importanţă mai au cele de mai sus? Blogging-ul este un fel de joc piramidal în care cu cât ai intrat mai repede şi ai ajuns să ai mai mulţi followers, cu atât îţi este mai uşor. Iar modalitatea de a face bani din asta, atâta timp cât este legală, ce importanţă mai are prin ce mijloace este atinsă? Nici ştirile de la ora 5 ale ProTv-ului sau show-urile de doi bani ale Antenei1 nu sunt puncte de referinţă pentru moralitate sau cultură, dar cu toate astea sunt în topul audienţei româneşti. Şi se pare că asta se cere…

Tu ce părere ai?