Dar toată chestia asta cu violetul îmi aduce aminte de încălzirea globală. Nu neg că există, dar cred că promovarea fenomenului are alt scop decât cel mediatizat. Chiar dacă vom folosi cu toţii becuri de 10 ori mai scumpe, chiar dacă vom trece la autovehicule electrice, invitabilul tot se va produce. Schimbarea climatică este până la urmă un fenomen ciclic normal, la fel cum a fost şi apariţia crizei economice. Ba ce mai zici de gerul ăsta de afară pentru care bineînţeles că s-a constituit repede cod galben?!
Ce mă enervează este doar văicăreala asta naţională în care suntem nemulţumiţi de tot ce ni se întâmplă: dacă-i cald de Crăciun nu-i bine, dacă-s -30°C iar nu-i bine! Păi dacă aveam şi noi zăpadă de 3m şi 45°C ca-n China ce mai ziceam? Poate apelam la flăcări violet ca să rezolvăm problema!

Credite foto: Bogdan Petry şi Boston.com

Nu pun filmulețul pentru că nu vă recomand să vedeți așa ceva, dar dacă vreți neapărat îl găsiți la Florin, sau pe Google. Doar mă întreb cum va continua bâlciul ăsta… reacția lui Mircea Badea o puteți vedea mai jos (cache Google); oare de ce a șters articolul respectiv?

De pe blogul lui Mircea Badea

Românii au arătat că le pasă. Atât prin prezenţa la vot, cât şi prin reacţiile intense (pro sau contra) care se pot vedea atât în online, cât şi în viaţa de zi cu zi. Este un semnal bun transmis mediului politic şi sper că va fi primit ca atare.
Vrem responsabilitate. Indiferent de numărul de mantii cu care te acoperi, eşti tot ceea ce eşti. Din păcate, în România alianţele politice sunt doar conjuncturale şi nu valorează mai mult decât un balon de săpun, oricât de frumos ar fi împachetate. Este mult mai simplu să ai un singur responsabil pe care să-l arăţi cu degetul, decât 2-3 sau mai mulţi; este, dacă vreţi, o situaţie similară cu ce spuneam referitor la munca în echipă. Mai mult de atât, orice alianţă costă… fiecare mantie purtată îşi va cere mai devreme sau mai târziu “drepturile”.
Vrem obiectivitate. Votul pro Băsescu nu a fost neapărat un vot de simpatie al candidatului Băsescu. Pentru unii a fost şi un vot care a taxat “obiectivitatea” şi corectitudinea de care a dat dovadă presa. Arma mogulilor s-a întors împotriva lor; este dacă vreţi, acel efect în care, agasat fiind de publicitatea agresivă ajungi să refuzi produsul promovat fără a mai accepta alte argumente.
Mirajul social democraţiei româneşti. Chiar dacă o vezi pe Fata Morgana, asta nu înseamnă că şi există în realitate. La fel este şi cu social democraţia autohtonă, există dar lipseşte cu desăvârşire. Poate mai crede în ea Iliescu şi ceva pensionari, însă eu unul refuz să ascult doctrine social democrate de la baroni locali; e dacă vreţi similar cu a o asculta pe Madonna ţinând predici la biserică. Pe principiul ce-i al meu e a-l meu şi ce-i al tău e a-l nostru nu poţi dezvolta socialismul. Ca o paralelă referitor la ce spuneam despre sistemul suedez, tu ai avea încredere de exemplu să-i plăteşti statului 40% din salariu pe promisiunea că ţi se vor furniza servicii sociale ireproşabile? Eu nu.
Se fură! …dar când nu câştigăm noi. “La PD-L sistemul de fraudare a funcţionat mai bine”, o poantă de Victor Ponta. Dacă s-ar dori cu adevărat să se facă ceva pentru a preveni orice suspiciune de fraudă, credeţi-mă că s-ar face! Doar ca o scurtă paranteză, nu-mi spuneţi că nu ar fi posibil un sistem de centralizare al CNP-urilor celor ce au votat; soluţia soft este banală, iar ca şi comunicaţii de date stăm mult mai bine decât ar crede lumea, o soluţie existând în acest sens chiar din 2001. În realitate, nicio culoare politică nu vrea să-şi asume asta, motivele fiind evidente: dacă ai câştigat e bine iar dacă ai pierdut, atunci ai pretext de a-l arăta cu degetul pe celălalt că a furat. Patetic. Deşi nu-l simpatizez pe Năstase, felul în care a reacţionat în 2004 când şi-a felicitat contracandidatul a fost lăudabil şi demn de un om politic, ţinând cont de conjunctura de mai sus.

În final, se poate discuta mult şi bine. Eu cred că îţi poţi face viitorul singur însă trebuie să lupţi pentru asta. Dacă îţi iei ca pavăză doctrinele politice şi te aştepţi ca să facă şi ăia ceva pentru tine, te înşeli amarnic şi aştepţi degeaba. I-am auzit pe mulţi văitându-se că emigrează, că în România nu se mai poate s.a.m.d. Emigraţi fraţilor! Poate aşa vă vine măcar obiectivismul la cap pentru că se ştie că dacă vrei o părere obiectivă e bine să o ceri celui care nu este deloc implicat în sistem. Şi apropo de obiectivism, sunt trist să văd bloggeri care lasă doar comentariile care spun ceea ce vor ei să audă. E cam ca în televiziunile de care ziceam undeva mai sus. E cam la fel ca până acum 4 ani când dacă ciripeai prea tare ţi se tăiau ouăle. E păcat că se uită toate astea şi e păcat că deşi avem presă liberă, nu avem (suficienţi) jurnalişti cu gândire proprie.

La muncă, nu la văitat şi o să trăiţi bine!

Dar să lăsăm asta. L-am văzut ieri pe dl. Guşă (sau Guşe, nu ştiu exact) spunând că Băsescu va pierde alegerile, iar în 2010 va fi condamnat pentru o grămadă de dosare care urmează să fie făcute publice. Excelent! Asta înseamnă oare că în sfârşit se va face dreptate, iar escrocii care au furat miliarde vor fi şi ei condamnaţi? În America, Bernard Madoff a fost condamnat la 150 de ani de închisoare pentru delapidarea a 65 miliarde de dolari, respectiv declanşarea crizei mondiale. Oare în România se păstrează proporţia de nu e condamnat niciunul? La un calcul simplu rezultă că pentru un milion de dolari, pedeapsa ar fi de 20 de ore… e de înţeles, în România nu avem acelaşi potenţial ca în America deci şi pedepsele trebuie să fie mai mici. Fac excepţie cei care fură găini din coteţ, chiar dacă li se pot număra ouăle!

Am ajuns la concluzia că politica este un joc de strategie, un MMORPG murdar care se desfăşoară şi în viaţa reală, de care îmi este din ce în ce mai lehamite.

Să aveţi un weekend excelent! Eu voi urmări Cartoon Network de acum înainte.

Multe alte trăsături de caracter ale alegătorilor principalilor candidaţi la alegerile prezidenţiale din noiembrie 2009, le găsiţi mai jos. Studiul a fost realizat de Institutul Român pentru Strategie şi Evaluare (IRES) condus de sociologul Vasile Dâncu şi a fost aplicat pe 1096 de indivizi cu vârsta mai mare de 18 ani, cu o eroare de ±3%.
Mai multe detalii, despre chestionarul lui Proust, găsiţi aici şi aici.