Bineînţeles, nu trebuie trecut cu vederea şi faptul că jocul politic a fost şi în acest caz similar unuia de poker cu toate cărţile, în care aşii, popii, damele şi juveţii au fost împărţiţi strategic, dar a contat până la urmă şi influenţa celor mulţi. Ce rămâne de văzut e care va fi costul susţinerii lui Ponta de către mai marii partidului şi în special, dacă se doreşte cu adevărat o revigorare a acestuia ca şi concepţii, sau doar o nouă marioneta “curată şi cinstită” în stilul cu care ne-au obişuit în ultimii ani.

Eu mi-aş fi dorit pentru postul de preşedinte al PSD, o alternativă căreia să-i acord votul meu dacă aş mai fi în contextul prezidenţialelor 2009 (Băsescu – Geoană) şi anume Cristian Diaconescu, unul din oamenii pe care-i apreciez din PSD, dar care nu se implică mai mult probabil tocmai din cauza mizeriilor din dedesubturile oricărui partid politic.

Victor Ponta este un om capabil, care a urcat repede şi datorită calităţilor personale, dar nu îl agreez din cauza aroganţei stil Năstase şi cel puţin la cum se prezintă acum, nu l-aş vota ca preşedinte al României. E interesant cum va evolua atât el cât şi partidul pe care-l reprezintă şi tot ce sper e ca în 2014 să avem o alternativă care să merite votul acordat! Bineînţeles că în 5 ani se pot schimba multe!

Românii au arătat că le pasă. Atât prin prezenţa la vot, cât şi prin reacţiile intense (pro sau contra) care se pot vedea atât în online, cât şi în viaţa de zi cu zi. Este un semnal bun transmis mediului politic şi sper că va fi primit ca atare.
Vrem responsabilitate. Indiferent de numărul de mantii cu care te acoperi, eşti tot ceea ce eşti. Din păcate, în România alianţele politice sunt doar conjuncturale şi nu valorează mai mult decât un balon de săpun, oricât de frumos ar fi împachetate. Este mult mai simplu să ai un singur responsabil pe care să-l arăţi cu degetul, decât 2-3 sau mai mulţi; este, dacă vreţi, o situaţie similară cu ce spuneam referitor la munca în echipă. Mai mult de atât, orice alianţă costă… fiecare mantie purtată îşi va cere mai devreme sau mai târziu “drepturile”.
Vrem obiectivitate. Votul pro Băsescu nu a fost neapărat un vot de simpatie al candidatului Băsescu. Pentru unii a fost şi un vot care a taxat “obiectivitatea” şi corectitudinea de care a dat dovadă presa. Arma mogulilor s-a întors împotriva lor; este dacă vreţi, acel efect în care, agasat fiind de publicitatea agresivă ajungi să refuzi produsul promovat fără a mai accepta alte argumente.
Mirajul social democraţiei româneşti. Chiar dacă o vezi pe Fata Morgana, asta nu înseamnă că şi există în realitate. La fel este şi cu social democraţia autohtonă, există dar lipseşte cu desăvârşire. Poate mai crede în ea Iliescu şi ceva pensionari, însă eu unul refuz să ascult doctrine social democrate de la baroni locali; e dacă vreţi similar cu a o asculta pe Madonna ţinând predici la biserică. Pe principiul ce-i al meu e a-l meu şi ce-i al tău e a-l nostru nu poţi dezvolta socialismul. Ca o paralelă referitor la ce spuneam despre sistemul suedez, tu ai avea încredere de exemplu să-i plăteşti statului 40% din salariu pe promisiunea că ţi se vor furniza servicii sociale ireproşabile? Eu nu.
Se fură! …dar când nu câştigăm noi. “La PD-L sistemul de fraudare a funcţionat mai bine”, o poantă de Victor Ponta. Dacă s-ar dori cu adevărat să se facă ceva pentru a preveni orice suspiciune de fraudă, credeţi-mă că s-ar face! Doar ca o scurtă paranteză, nu-mi spuneţi că nu ar fi posibil un sistem de centralizare al CNP-urilor celor ce au votat; soluţia soft este banală, iar ca şi comunicaţii de date stăm mult mai bine decât ar crede lumea, o soluţie existând în acest sens chiar din 2001. În realitate, nicio culoare politică nu vrea să-şi asume asta, motivele fiind evidente: dacă ai câştigat e bine iar dacă ai pierdut, atunci ai pretext de a-l arăta cu degetul pe celălalt că a furat. Patetic. Deşi nu-l simpatizez pe Năstase, felul în care a reacţionat în 2004 când şi-a felicitat contracandidatul a fost lăudabil şi demn de un om politic, ţinând cont de conjunctura de mai sus.

În final, se poate discuta mult şi bine. Eu cred că îţi poţi face viitorul singur însă trebuie să lupţi pentru asta. Dacă îţi iei ca pavăză doctrinele politice şi te aştepţi ca să facă şi ăia ceva pentru tine, te înşeli amarnic şi aştepţi degeaba. I-am auzit pe mulţi văitându-se că emigrează, că în România nu se mai poate s.a.m.d. Emigraţi fraţilor! Poate aşa vă vine măcar obiectivismul la cap pentru că se ştie că dacă vrei o părere obiectivă e bine să o ceri celui care nu este deloc implicat în sistem. Şi apropo de obiectivism, sunt trist să văd bloggeri care lasă doar comentariile care spun ceea ce vor ei să audă. E cam ca în televiziunile de care ziceam undeva mai sus. E cam la fel ca până acum 4 ani când dacă ciripeai prea tare ţi se tăiau ouăle. E păcat că se uită toate astea şi e păcat că deşi avem presă liberă, nu avem (suficienţi) jurnalişti cu gândire proprie.

La muncă, nu la văitat şi o să trăiţi bine!

Ce m-a determinat să iau decizia asta? Păi lumea mă vrea, mă doreşte… am deja asigurate două voturi (including myself…), iar alegătorii mă peţesc de pe acum (contra cost, dar asta e altă treabă) -:> vedeţi comentariul primit azi, aici.
Oameni buni, deci e real ce am citit astăzi în ziare cu voturile date pentru bere şi pizza! Ei există!

Cred că adevăratele “oi” sunt persoanele care consideră irosirea votului un act de rebeliune, de protest împotriva sistemului şi promovează asta ca pe un act de mândrie. Nu domnilor, nu cred că votarea Panterei Roz este o opţiune, la fel cum nu cred că este nici votul în alb, votul multiplu, sau neprezentarea la vot. Asta înseamnă resemnare, înseamnă să-ţi accepţi soarta la fel ca şi o oaie în drumul ei banal prin viaţă.

Înţeleg dilema cetăţeanului turmentat, mai ales după ultima confruntare de acum două zile, însă nu înţeleg cum vreun cetăţean român nu poate rezona chiar cu niciunul dintre cei 12… mi se pare imposibil. Fiecare dintre noi avem o opţiune; la fel cum maghiarii, rromii, machedonii vor avea o determinare a alegerii bazată pe etnie şi noi, ceilalţi, putem face o alegere bazată pe mesaj. Trebuie doar să parcurgi lista disponibilă aici şi să alegi. Îţi va lua probabil 30 de minute din viaţă, dar dacă nu o vei face acum va trebui să aştepţi alte 15.768.000 de minute în care nu vei fi decât oaia din turmă, oaia care nu se poate face auzită… eu am ales să aleg şi o voi face.

Şi pentru că nu pot încheia mai frumos decât Anda, voi cita din ce a zis ea: “Lumea exterioara te percepe asa cu le sugerezi tu sa te perceapa. Iar daca mentalitatea noastra este “eu nu contez”, atunci exact asa o sa fim perceputi… noi nu contam. Poate ar fi cazul sa ne schimbam putin atitudinea. “

Dar cică ar fi nasol cu legea aia, că zice că: “promisiunea, oferirea sau darea de bani, bunuri ori de alte foloase în scopul determinării alegătorului să voteze sau să nu voteze un anumit competitor electoral ori un anumit candidat, precum şi primirea acestora de către alegător, în acelaşi scop, constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.“. Aşa că aveţi de grijă, că nu se ştie de unde pândesc oamenii răi… cu toate că în România noastră cinstită şi cu oameni civilizaţi, nu ştiu să fi existat vreun caz de mită electorală până acum.

Deşi cu iz de pamflet, din păcate descrierea de mai sus e cât se poate de reală, cel puţin conform celor de la Caţavencu şi chiar dacă am desconspirat şi “ofertantul”, asta nu înseamnă că ăilalţi or fi mai fraieri… că doar fonduri pentru electorat există din belşug! Trist… dacă aveţi timp, urmăriţi şi filmuleţul, e incredibil!

Nu voi vota Traian Băsescu (1.712.950 semnături de susţinere) pentru subiectivismul de care a dat dovadă când a susţinut-o pe fiica sa Elena, la europarlamentare, pentru încăpăţânarea de care a dat dovadă privind numirea prim ministrului şi pentru multe altele… lista chiar e lungă.
Nu voi vota cu Mircea Geoană (2.536.506 semnături de susţinere) pentru că poartă o mască ce nu i se potriveşte, pentru că este reprezentant PSD şi pentru că recită ce scrie pe prompterul ţinut de Iliescu.
Nu-l voi vota pe Crin Antonescu (1.615.556 semnături de susţinere) pentru că a pornit la drum cu o campanie de bun simţ, dar a transformat-o pe parcurs într-una de bâlci. Nu-l voi vota pentru că în spatele lui este o susţinere financiară (declarată public) pe care eu unul o consider suspectă.
Nu voi vota cu Corneliu Vadim Tudor (346,510 semnături de susţinere) pentru că sunt de părere că România are acum, mai mult ca oricând, nevoie de stabilitate şi de consens politic. De altfel, conform declaraţiilor domniei sale, oricum va câştiga alegerile aşa că votul meu nu prea mai contează.
Nu voi vota cu Sorin Oprescu (400.215 semnături de susţinere) pentru că nici nu a început bine activitatea ca primar al capitalei şi deja îşi doreşte un ciolan mai mare. Chiar dacă povestea a avut succes la Băsescu, eu cred că ar trebui să ducă la final un lucru şi apoi să se apuce de altul.
Nu voi vota pentru George Becali (256.646 semnături de susţinere) din cauză că deşi a declarat că e convins că nu va câştiga, a ales să candideze. Celelalte motive sunt evidente.
Aş vota sincer cu Hunor Kelemen (284.949 semnături de susţinere) pentru că ştie să vorbească corect limba română şi pentru că l-aş da ca exemplu tuturor maghiarilor din România. Nu-l votez pentru că mă tem că îi voi influenţa să facă la fel pe cei ~ 10 milioane de cititori ai mei cu drept de vot, caz în care am fi nevoiţi cu toţii să învăţăm ulterior limba maghiară.
Nu voi vota cu Ovidiu-Cristian Iane de la Partidul Ecologist (221.757 semnături de susţinere) pentru că dă dovadă de naivitate dacă este de părere că doar ecologismul va salva România. Aş fi de acord cu asta dacă ecologismul ar curăţa poluarea din mediul politic dar deja pentru asta e nevoie de altceva care nu e deloc ecologic.
Nu aş vota cu Remus Florinel Cernea (210.346 semnături de susţinere) pentru că deşi am avut şi eu plete şi îmi place să ascult Phoenix, am decis să mă tund la un moment dat. Ştiu, sunt prejudecăţi, dar prejudecăţi au şi vor avea şi oficialităţile cu care se întâlneşte un şef de stat.
Nu voi vota cu Constantin Ninel Potarca (287.378 semnături de susţinere), cu Ovidiu-Cristian Iane (221.757 semnaturi de sustinere) sau cu Constantin Rotaru (242.606 semnături de susţinere) pentru că pur şi simplu domniile lor nu mi-au transmis nimic încât să-i votez.
Am ales să-l aleg pe Gheorghe Eduard Manole (273.000 semnături de susţinere) pentru că mi-a plăcut discursul lui electoral (ascultă-l, e un pic mai jos şi nu are decât 3 minute). Ştiu că nu va căştiga, ştiu că poate şi dacă s-ar întâmpla asta tot nu ar avea puterea să schimbe mare lucru şi ştiu că e vorba doar de un discurs. Dar este cel mai de bun simţ discurs pe care l-am auzit şi pentru asta îi voi da votul meu. În schimb, nici măcar pe el nu l-aş vota, pentru că nu are nici măcar un blog gratuit sau pagină de contact (site oficial Eduard Manole). Singura prezenţă online e contul de pe Neogen…
Am ales să votez Eduard Manole în locul unui vot în alb, sau a unuia nevalid. E felul meu de-a riposta la durerea paradorsală pe care o au conducătorii noştri.

În turul doi voi alege varianta cea mai puţin rea. Nu o fac publică pentru că, oricum ar fi, tot mi-ar fi ruşine de alegerea făcută şi nu vreau să fac asta. Şi referitor la ruşine, facem pariu că dacă (prin absurd) ar fi fost necesare 10 milioane de semnături pentru fiecare candidat, tot s-ar fi strâns suficiente încât să participe cel puţin trei candidaţi? Asta referitor la corectitudinea cu care cred că se strâng semnăturile. Şi America a avut ultima oară 14 candidaţi, dar măcar a avut doi dintre care se putea alege…

Cu drag, din România…

Multe alte trăsături de caracter ale alegătorilor principalilor candidaţi la alegerile prezidenţiale din noiembrie 2009, le găsiţi mai jos. Studiul a fost realizat de Institutul Român pentru Strategie şi Evaluare (IRES) condus de sociologul Vasile Dâncu şi a fost aplicat pe 1096 de indivizi cu vârsta mai mare de 18 ani, cu o eroare de ±3%.
Mai multe detalii, despre chestionarul lui Proust, găsiţi aici şi aici.