Turismul românesc, divers şi inedit
Că habar n-avem să facem turism ştie toată lumea, nu e nimic nou. Scriu totuşi despre asta pentru că o fac dintr-o perspectivă un pic diferită… toată lumea analizează efectele şi prea puţini cauzele. Ajung foarte des să am de-a face cu oameni din domeniul turismului şi am avut ocazia să văd destul de multe încât să pot da câteva exemple negative.
Ce părere îţi poţi face ca turist când la un hotel de 5*, la plata cu cardul, ţi se percepe un comision de 3%? Dacă la hypermarket ţi-ar opri 12 lei la fiecare 400 cheltuiţi, ai mai reveni? O cameră la hotelul respectiv este 80€; nu era mai simplu dacă ar fi pus un preţ de 83€ astfel încât să acopere şi “pierderea” cu comisionul bancar? Poţi beneficia de asta în Predeal.
Într-un hotel de 3* din Buşteni, proprietarii au decis să diversifice serviciile oferite, probabil inspiraţi fiind de serviciile gen all inclusive de prin ţările mai însorite. O diferenţă ar fi că în loc de archery, teatru, cinema, barbecue etc, conaţionalii noştri oferă cărţi de joc, table, remy s.a. Iar ca cireaşa de pe tort să fie pe bani, fiecare dintre acestea, în schimbul unui cost modic de 2 lei pe oră!
Dar cum te poţi simţi când intri într-un hotel de 3* situat în centrul unui oraş ca Alba Iulia şi e beznă. La propriu cât şi la figurat. Atât la recepţie cât şi la toaleta de lângă… unde nici nu găseşti întrerupătorul pentru că e pus atât de bine încât a trebuit să-l caute chiar şi recepţionera. E drept, un pic jenată de situaţie că trebuia să împărţim cadrul acela intim pe întuneric.
Ei bine, în toate acestea degeaba aşteptăm să facă statul ceva. Şi degeaba dăm vina că nu avem infrastructură, promovare sau relaxări fiscale. E totul în puterea administratorilor locaţiilor de turism. Pentru că nu poate fi aşa de greu să oferi şi servicii cu valoare adăugată şi să stabileşti un cost pentru serviciul de bază care să le acopere şi pe acestea. Nu poate fi prea greu să alegi să pierzi 3% pentru comisioanele bancare, în loc să dai explicaţii penibile clienţilor. Nu poate fi prea greu să foloseşti un senzor de mişcare măcar la toalete pentru a nu fi nevoiţi clienţii să apeleze în final la recepţioneră pentru a le aprinde lumina… iar exemplele pot continua cu o diversitate de neimaginat.
Pe când oare voi ajunge să găsesc în România localul unde să mi se spună: “Ne pare rău, nu avem disponibil produsul ăsta astăzi. Dar pentru confortul dumneavoastra, îl vom aduce de la competitorii noştrii de vis-a-vis.” Fapt întâmplat în Turcia când am poftit la baclavale şi nu aveau la restaurantul respectiv. Clientul nu reţine neapărat că nu ai avut ceva disponibil în meniu, ci reţine că a primit absolut tot ce şi-a dorit.
Mi-a placut faza cu restaurantul turcesc. Asta face de fapt diferenta intre turismul lor si al nostru : Ei pun accent pe CLIENT ! Au si americanii o vorba : The costumer is always right ! adica Clientul are intotdeauna dreptate.
Hotelul de 3 stele din Alba Iulia ar fi trebuit reclamat la OPC si retrogradat nu la 2 stele, nici la o stea ci la statutul de cocina… asa ceva este imbosibil…
Insa eu am avut o experienta placuta cu unitatile de cazare din Alba Iulia: veneam de la Oradea si ne-a prins noaptea pe drum, cum n-aveam de gand sa conduc pana la Brasov am cautat un hotel unde sa stam pana dimineata. Am gasit unul, nu mai retin numele ca eram prea obosit, si surpriza: nu mai aveau camere ci doar un apartament… eram pregatit sa fac stanga imprejur cand a aparut patronul si ne-a oferit apartamentul la pretul unei camere duble…
Un singur lucru ne-a rugat: sa fim oameni cum si el e om cu noi (adica sa nu distrugem ceva, sa nu furam ceva, s.a.m.d.)
Dimineata am lasat cheia la receptie si mai tarziu ne-a sunat omul sa ne intrebe daca ne-am simtit bine si daca am fost multumiti, semn ca si el a fost multumit de noi.
De astfel de oameni are nevoie turismul romanesc, dar asa antreprenori mai rari gasesti. Se prefera sa tina hotelul gol decat sa mai lase din pret…
@Dani: iti dai seama cat de mult mi-a placut mie.
La servicii si comert avem foarte multe de invatat de la turci, greci, americani si altii..
@Alter Ego: asta inseamna sa fii implicat activ in afacerea ta; e evident ca daca era doar receptionera acolo, sansele sa vi se ofere apartamentul la pret de dubla, erau mult mai mici.
Sansele de a se intampla un lucru bun doar din partea angajatilor erau nule… dar sa-ti mai spun un lucru pe care tot de la omul acela l-am auzit: mai bine de jumatate de zi o petrece la hotel fie cu treburi administrative, fie pur si simplu amestecandu-se cu clientii la restaurant (probabil sa ia pulsul pietii, sa vada ce apreciaza clientii si ce-i nemultumeste)
Ceea ce spune Alter Ego e cheia succesului intr-o afacere. Angajatul si sa vrea nu prea are libertatile de a negocia preturile sau conditiile asta.
Mie mi se pare destept sa oferi ceva la un pret mai mic in loc sa nu incasezi nimic (vorbim aici de inchirieri, nu de vanzare pt ca acolo e altceva).
Am trecut si eu acum cateva luni printr-o experienta placuta acum cateva luni. Eram la mare (la noi, nu la turci, bulgari sau mai stiu eu unde) si in prima seara cautam un loc unde sa mancam. La un momentdat un nene mai in varsta ne pofteste sa intram la ei. Mai o gluma mai o reclama buna a mancarii lor si a reusit sa ne convinga (era amuzant si in nici un caz penibil). Ajunsi la masa (am inteles pe urma ca el era proprietarul) a venit un ospatar ne-a luat comanda si cei cu care eram au comandat doar felul 2 (exceptandu-ma pe mine, care sunt de parere ca o mancare buna incepe cu o supa buna ). Dupa asta insa nenea de care ziceam a venit si a zis (cu acelasi umor): “Sigur nu mai vrea nimeni supa/ciorba? Ale mele sunt cele mai bune din zona asta”, dupa care continua cu: “Ei bine, ca sa va conving, va ofer supa din partea casei”.
Ciorba de vacuta pe care am mancat-o a fost intradevar foarte buna. Dar probabil ca peste tot era buna, pentru ca nu-i asa greu ca un bucatar profesionist sa o faca buna. Diferenta era insa modul in care erai tratat. Se vedea ca acolo prioritar era nu sa te jupoaie ci sa te multumeasca si sa te faca sa revii cu placere a doua zi.
Noi am revenit
@Cristi, apropos de cele scrise de tine, o experienta similara am avut in Grecia (Rodos): dupa ce am trecut pragul catorva taverne in care am fost tratati neutru dar cu mult peste standardele romanesti, am gasit un local in care te simteai ca la mama acasa si acolo ne-am facut veacul pana la sfarsitul vacantei…
@Cristi, @Alter Ego: cred ca inainte de certificarea unei locatii de turism proprietarul ar trebui sa petreaca obligatoriu un sejur pe afara (greci, turci, poate chiar bulgari). Incet, incet se vor schimba si la noi mentalitatile.
[...] În unele nu s-a făcut aproape nimic şi sunt ca vai de ele (am amintit de unul dintre ele, aici, însă mă opresc aici cu detaliile…), iar altele au fost preluate de către lanţul Best [...]
[...] care le avem. Dar ce te faci când te loveşti de situaţii penibile ca cele de care povesteam în “turismul românesc, divers şi inedit“, sau de aspectul financiar; şi dau ca exemplu un sejur de Paşte în Bulgaria (3-4 zile) [...]
Leave your response!
Articole similare
Categorii
comentarii
Most Commented
- alegeri prezidentiale Amuzant bloggeri blogosfera Braşov candidati prezidentiale concursuri moralitate politica Romania
Powered by WordPress | Log in | Entries (RSS) | Comments (RSS) | Arthemia theme by Michael Hutagalung