La sfârşitul săptămânii trecute, povesteam că am ajuns prin judeţul Hunedoara… din ce am scris până acum, s-ar putea trage concluzia pripită că nu sunt prea multe de văzut pe acolo. E drept că prin Deva nu am găsit hoteluri ok, că oraşe ca Hunedoara, Haţeg sau Brad nu îţi oferă vreo alternativă pentru petrecerea timpului liber seara, dar ar fi nedrept să nu amintesc de Parcul Naţional Retezat, de mănăstirea Prislop, de cetatea oraşului Deva sau de mai cunoscuta cetate a Corvinilor, de drumul recent renovat de pe la Câmpul lui Neag către superba zona a Parcului Naţional Domogled Valea Cernei sau de o zonă banală şi foarte puţin cunoscută cum ar fi Lunca Florii de lângă oraşul Petrila.

Am de spus câte ceva despre fiecare din obiectivele de mai sus, dar cel de care vreau să amintesc acum este drumul DN7A, care face legătura între oraşele Petroşani şi Brezoi, prin Obârşia Lotrului. Drumul oferă ca puncte de atracţie turistică legătura cu DN67C (Sebeş – Obârşia Lotrului – Novaci, a cărui ultimă porţiune e cunoscută şi drept Transalpina, drumul naţional care trece pe la altitudinea de 2.145 m), respectiv staţiunile Vidra sau Voineasa din judeţul Vâlcea, care au rămas mai mult relicve naturale decât punctele de atracţie turistică ce s-au dorit odată sau zone pitoreşti ca cea de la barajul Brădişor.
Ce este fascinant la acest drum este “sălbăticia” zonei şi faptul că, cel puţin pe perioada iernii, nu este prea frecventat de şoferi. Poate că şi din cauza faptului că nu este foarte accesibil, fiind semnalizat ca fiind închis pe perioada iernii. În realitate, drumul este practicabil, dar în condiţii de iarnă… adică l-am putut străbate super lejer, singura precizare fiind că pe porţiunea Cabana Groapa Seacă – Vidra drumul a fost complet acoperit de zăpadă (deşi în Petroşani era uscat şi cald la vremea respectivă), deci e obilgatoriu să fii pregătit cu cauciucuri de iarnă şi eventual lanţuri. În cazul în care se anunţă ninsori abundente probabil e mai bine să eviţi acest traseu.

Din păcate nu am putut face nicio poză, neavând aparatul foto la mine, însă vreau să precizez că am văzut nişte peisaje absolut superbe: pe de o parte stânci de care atârnau ţurţuri imenşi de gheaţă, un drum şerpuit prin pădure cu brazi complet acoperiţi de zăpadă… ce mai, un peisaj mirific de iarnă! Mai lipsea din cadru o haită de lupi şi atunci chiar că ar fi fost un tablou perfect!
Singurul lucru care m-a întristat a fost faptul că, din când în când, mi se reamintea faptul că traversez proprietatea “Imperiului Cascade”, dar despre asta poate voi povesti mâine. La fel, sper să am ocazia să repet traseul într-o săptămâna-două pentru a reveni şi cu ceva poze.
Dar, până atunci să ne auzim cu bine!