Ei bine, dacă acum două săptămâni scriam impresiile mele mai puţin pozitive despre oraşul Hunedoara, acum, după o nouă vizită, mă simt cumva dator să mai îndrept lucrurile adăugând câteva amănunte despre zona istorică a oraşului.

Centrul vechi al Hunedoarei este dominat de două clădiri, una mai impozantă şi mai interesantă decât cealaltă: Primăria şi Catedrala Ortodoxă Constantin şi Elena. Ambele au fost ctitorite de acelaşi om, Constantin Bursan, una dintre cele mai influente personalităţi pe care le-a avut Hunedoara vreodată.

“În perioada interbelica Hunedoara era deja un oras în plina dezvoltare. Vechiul târg de la poalele Castelului Corvinilor nu mai era o adunatura de cocioabe, ci un veritabil orasel transilvan cu accente vieneze. Uzinele de fier aparute în apropiere cresteau si ele de la un an la altul. Hunedoara atragea din ce în ce mai multi meseriasi, tarani si comercianti. Devenise deja o localitate cu 5.000 de suflete si avea nevoie de o cladire administrativa „cumsecade”. Constantin Bursan, prosper om de afaceri (proprietar al unor sonde pe Valea Prahovei, actionarul principal al Marmorosch Bank, director si actionar al mai multor firme de import-export) a sesizat acest lucru si, din calitatea sa de deputat al fostei regiuni Hunedoara – Alba a facut demersurile necesare la începutul anilor 30. În 1935 prin contributia financiara proprie si prin diferite sponsorizari contractate, Bursan a declansat constructia efectiva a Palatului Administativ – o cladire în stil brâncovenesc ce gazduieste si astazi Primaria orasului si reuseste sa-si pastreze un grad sporit de functionalitate. Constantin Bursan avea însa o placere mai mare în a contribui la ridicarea de biserici, si nu putea sa accepte ideea ca orasul nou pe acea vreme nu avea un astfel de edificiu. Dupa ce a terminat, în 1937 cu ridicarea Primariei, a reusit din nou sa convingha mai multe societati sa contribuie la ridicarea unei catedrale ortodoxe. În 1944 a aparut Catedrala situata în imediata apropiere a Palatului Administrativ. Cladirea, mai mult decât impozanta, este construita în stil bizantin muntenesc cu unele insertii ale curentului brâncovenesc. Interiorul ei te face sa te simti mic, te obliga parca sa fii smerit în aces lacas al lui Dumnezeu. Pentru asta nu trebuie decât sa intri, sa mergi pâna-n mijlocul ei si sa ridici privirea drept în sus spre cupola aflata sus de tot, la aproape 40 de metri.” Sursa: Săptămânalul Replica Hunedoara, martie 2006.

Trebuie spus că acest mare om care a fost Constantin Bursan, a încetat din viaţă la 18 ianuarie 1962, în închisoarea Vacareşti (fosta Mănăstire Văcăreşti, despre a cărei distrugere puteţi citi aici), dupa 12 ani de detenţie în timpul regimului comunist. Mai multe despre viaţa sa puteţi afla în “Pagini Româneşti“

Ca şi epilog, părerea mea este că oraşul Hunedoara şi-a sfărşit perioada de glorie odată cu apariţia regimului comunist, iar perioada post-decembristă nu a făcut decât să îngroape şi mai mult frumosul trecut al oraşului, odată cu prăbuşirea industriei din zonă.
În zilele noastre, aleşii contemporani au simţit nevoia să construiască o nouă clădire a Primăriei, cu pereţi din sticlă în care se reflectă imaginea clădirii vechi… probabil au avut intenţia să egaleze cumva faptele marelui Bursan. Nu pot spune decât că au eşuat lamentabil atâta timp cât Administraţia Catedralei are nevoie de donaţii pentru căldură (înăuntru chiar era foarte frig), iar frumuseţea clădirii este umbrită de o mulţime de cabluri suspendate.