Dacă aş fi pentru o zi preşedinte, probabil că aş fi candidatul altora! Un fel de “manchurian candidate” şi asta din două motive: nu aş putea ajunge în ipostaza asta decât cu o susţinere extrem de puternică şi doar în cazul în care mi s-ar spăla creierul… pentru că doar asta m-ar determina să intru în mocirla numită “mediu politic”.

Dar să revenim: scriu despre asta pentru că am primit o leapşă de la Cristi (prima pe care o onorez în tot istoricul meu de blogger) şi pentru că îmi place să vorbesc despre politică, deşi o detest.

Ce aş face ca preşedinte de o zi?
Recunosc, în primul rând cred că m-aş bucura şi eu un pic… cam cum a făcut-o şi Geoană: o şampanie, un fursec, mi-aş îmbrăţişa soţia etc.
În al doilea rând aş vizita Casa Poporului şi Palatul Cotroceni, pentru că nu aş mai avea ocazia să fac asta din postura de preşedinte.
După manifestările anterioare de cetăţean simplu, aş trece în sfârşit la chestii serioase, adică neconstituţionale (pentru că ce este fun nu este permis, bineînţeles):
- aş demite toţi incompetenţii care ocupă poziţii în Guvern şi Parlament (adică pe toţi)!
- aş organiza concurs pe competenţe pentru ocuparea poziţiilor demise, la care participarea ar fi limitată la 40% pentru politicieni şi 60% pentru specialişti din afara mediului politic; în felul ăsta poate că am avea şi noi legi care să poată fi aplicate; şi prin specialişti nu înţeleg actori, cântăreţi de muzică populară, prezentatori de emisiuni etc.
- aş organiza un fel de tribunal ad-hoc pentru anchetarea de urgenţă a marilor fraudaci; vinovaţilor le-aş pune sechestru pe avere pentru recuperarea tuturor daunelor aduse Statului Român;
- seara, împăcat fiind cu cele făcute, aş citi Constituţia României… recunosc, pentru prima dată.

Cam atât… ar fi suficient pentru o zi, nu?
Cât despre leapşă o pasez şi eu la Ciupanezul şi la Alter Ego, că sunt tare curios ei ce ar face…

---

În final, vă invit să ascultaţi Mioriţa Violet că e mult prea mişto ca să nu ne reamintim de ea!