Pentru mine toamna durează aproximativ o lună. Nu mai mult. Sunt acele trei, patru săptămâni din luna octombrie, în care frunzele copacilor capată culori superbe care, mai ales în zonele pre-alpine, îţi oferă peisaje literalmente de vis. Combinaţia coloristică a pădurii de foioase pătată pe alocuri de verdele permanent al coniferelor crează o ambianţă care cu greu se poate descrie în cuvinte şi pe care am putut doar să încerc să o surprind cu aparatul meu foto, imaginile neputând capta decât o prea mică parte din ceea ce poţi vedea cu ochiul liber.

Anul acesta am fost pe Valea Lotrului, pe Valea Oltului, unde am făcut un pic de offroad prin Parcul Naţional Cozia şi prin Parcul Naţional Domogled – Valea Cernei. Mai jos sunt câteva poze de pe Valea Oltului (în apropiere de Brezoi) şi alte câteva de pe Valea Lotrului (zona barajului Brădişor şi din apropierea localităţii Săliştea). Sper ca, în scurt timp, să reuşesc să scriu câte ceva despre locurile vizitate din zonele de mai sus.

Acum, toamna s-a dus… şi nu pot spune decât că o aştept cu nerăbdare pe cea de anul următor. Să mă încânt iarăşi cu locurile preferate de mine în acest anotimp, dintre care amintesc acum Transfăgărăşanul (pe porţiunea dintre Cârţişoara şi Cascada Bâlea), Valea Siriului, Parcul Naţional Retezat sau, aici aproape de Braşov, pe drumul Poienii.

Dacă ştii şi alte zone similare din România, îmi poţi face o recomandare mai jos, printr-un comentariu.