Astăzi, participând la o întrunire cu nişte reprezentanţi ai sistemului de învăţământ, am avut plăcerea să mi se recite o poezie scrisă de către poetul Ion Minulescu şi anume “Sunt un păcătos, părinte!“. Momentul a fost oportun pentru “spart gheaţa” pentru că ulterior atmosfera a fost mult mai destinsă decât mă aşteptam eu iniţial.
Dar hai să nu mai prelungesc suspansul, pentru că oricum cuvintele mele nu se ridică la măiestria versurilor lui Minulescu. Deci, poezia:

Sunt un păcătos, părinte!

La parintele Vintilă
Vine Arvinte, cam sfios
Şi se roagă: – Fie-ţi milă
De un suflet păcătos!

Chiar în săptămâna mare
Când tot omul e smerit
Şi posteşte cu-ndurare,
Uite, am păcătuit!

- Ai furat? întreabă popa
- Nu, prea sfinte! Fără vrere
M-am dat răului şi hopa
În grădină c’o muiere!

- Vai de mine, vai de mine…
Greu păcat ai săvârşit…
Însă dacă-mi spui cu cine,
Poate vei fi mântuit.

- Nu pot, a răspuns Arvinte
Să-mi fac chinul şi mai greu
Nu pot s-o divulg Părinte
Că mă bate Dumnezeu!

… Era’naltă şi frumoasă,
Părul blond şi ochi de jar,
Gura dulce, voluptoasă,
Dinţii de mărgăritar…

- Nu cumva ai fost cu Tanţi
Din Smârdan, de peste drum?
- Nu pot s-o divulg că Domnul
Mă trăzneşte chiar acum!

… Şi-avea flori la cingătoare,
Trup de crin îmbobocit,
Mijlocel de fată mare,
Numai bună de iubit…

- Poate-ai fost cu Miţa Creaţa
Cea uşoară ca un fulg?
- Cere-mi tot, ba chiar şi viaţa,
Însă nu pot s-o divulg!

… Durdulie, ‘mbujorată,
Numai cântec, numai joc,
Când te-a strâns în braţe-odată,
Ai simţit în vine foc!

- Măi Arvinte-ai fost cu Leana
Care şade pe Neptun?
- Oh! Degeaba-mi zgândări rana,
Fiindcă tot nu pot să spun!

… O comoară tăinuită,
Fruct în dragoste scăldat,
Toată plină de ispită,
Toată plină de păcat!

- Bine, du-te, meditează,
Şi vii mâine mai dispus,
Domnul să te aibe-n pază!
- Sărut dreapta! Şi s-a dus.

Ajungând în colţ, ca vântu’
S-a-ntâlnit cu Calistrat
Care ntreabă: – Ei, Prea Sfântul
De păcat te-a dezlegat?

- Încă nu, răspunse Arvinte
Foarte vesel şi vioi,
Dar aflai de la Părinte
Încă trei adrese noi!

Ei bine, o să vă întrebaţi probabil de ce am decis să mă trezesc tocmai în acest cadru propice moţăielii , respectiv să-mi beau şi cafeaua scriind aceste rânduri. Aseară, în jurul orelor 22:00, cineva claxona insistent din parcarea aflată în faţa blocului unde locuiesc. Întâi 3 claxoane scurte, apoi câte două mai lungi şi până la claxonat d-ăla insistent de câte 20 – 30 de secunde în continuu… suficient oricum, să mă deplasez până la geam să văd grozăvia. Nimic deosebit, ci doar un cadru cotidian în zilele noastre, de când cu existenţa locurilor de parcare plătite la Primărie: un nene nervos şi-a găsit locul de parcare ocupat şi acum vroia să-l revendice netrebnicului care a îndrăznit să i-l ocupe. Până la urmă a cedat, ori pe fond nervos, ori la insistenţele vecinilor care strigau disperaţi să înceteze; nu am de unde să ştiu, că eu am revenit la zapping-ul TV de sâmbătă seara decis fiind să ignor toată tărăşenia.

Astăzi, dis de dimineaţă, aveam să aflu că nervosul de ieri s-a calmat parcând în aşa fel încât să-i blocheze ieşirea netrebnicului care i-a ocupat locul. Acum netrebnicul vrând să iasă din parcare, repeta repertoriul nervosului de ieri şi claxona disperat… omul avea probabil vreo urgenţă. Inutil să detaliez mai departe schimbul de replici, îmbrânceli şi injurii… totul s-a terminat până la urmă ca între doi oameni “civilizaţi”, fără intervenţia autorităţilor sau a televiziunilor: netrebnicul a plecat, iar nervosul şi-a revendicat fericit locul de parcare.

Nu ştiu dacă am reuşit să reproduc fidel tot tămbălăul creat aseară, respectiv astăzi… nici nu contează! În final, mă întreb doar dacă a meritat tot circul, ţinând cont că închirierea unui loc de parcare îl costă pe proprietar cam 36 de bani pe zi, adică 3600 de lei vechi. Cam cât costă un pumn de ceapă. E drept, proprietarul avea dreptatea lui, dar ce vreau eu să spun e că uneori orgoliul ne împinge la nişte manifestări care mă fac să mă întreb în ce se reflectă de fapt evoluţia omului? Pentru că, probabil, al nostru strămoş homo sapiens nu cred că ar fi făcut atâta scandal dacă ar fi fost nedreptăţit de vreun vecin de peşteră cu contravaloarea unui pumn de ceapă. Şi doar ca să-mi completez imaginea de “lup moralist” pe care mi-ar da-o potenţialii mei cârcotaşi, precizez că eu nu procedez ca nervosul: am şi eu loc de parcare, l-am găsit şi eu ocupat de cîteva ori, dar totodată am găsit de fiecare dată un loc liber nerezervat, la mai puţin de 5 minute de casă.

Concluzia o trage fiecare… dar musai cu cîteva rânduri mai jos, la comentarii!

Odată cu această (re-)revenire îmi propun să scriu ceva mai des decât am făcut-o până acum şi, mai ales, să mă ocup un pic de designul blogului pe care l-am neglijat destul de mult.

Acestea fiind spuse, Haru ga kite, atatakaku narimashita! Sau poate că nu…

Eu unul le găsesc remarcabile! Totuşi mă întreb oare ce este de apreciat mai mult în tehnica supra-realistă: imaginaţia sau abilităţile de retuş în Photoshop?

Gummy Bear – The Gummy Bear Song & The Nuki Song

Gummy Bear – The Gummy Bear Song – russian version

Bineînţeles, nu trebuie trecut cu vederea şi faptul că jocul politic a fost şi în acest caz similar unuia de poker cu toate cărţile, în care aşii, popii, damele şi juveţii au fost împărţiţi strategic, dar a contat până la urmă şi influenţa celor mulţi. Ce rămâne de văzut e care va fi costul susţinerii lui Ponta de către mai marii partidului şi în special, dacă se doreşte cu adevărat o revigorare a acestuia ca şi concepţii, sau doar o nouă marioneta “curată şi cinstită” în stilul cu care ne-au obişuit în ultimii ani.

Eu mi-aş fi dorit pentru postul de preşedinte al PSD, o alternativă căreia să-i acord votul meu dacă aş mai fi în contextul prezidenţialelor 2009 (Băsescu – Geoană) şi anume Cristian Diaconescu, unul din oamenii pe care-i apreciez din PSD, dar care nu se implică mai mult probabil tocmai din cauza mizeriilor din dedesubturile oricărui partid politic.

Victor Ponta este un om capabil, care a urcat repede şi datorită calităţilor personale, dar nu îl agreez din cauza aroganţei stil Năstase şi cel puţin la cum se prezintă acum, nu l-aş vota ca preşedinte al României. E interesant cum va evolua atât el cât şi partidul pe care-l reprezintă şi tot ce sper e ca în 2014 să avem o alternativă care să merite votul acordat! Bineînţeles că în 5 ani se pot schimba multe!

Dar nici majoritatea basmelor nu sunt mai roz. Ce să mai zici de basmele lui Andersen în care “Fetiţa cu chibriturile” a ars toate beţele din cutie, iar dimineaţa a fost găsită moartă de frig? Sau povestea din “Bradul” în care e prezentată viaţa unui brăduţ care îşi vede intâi părinţii tăiaţi de lângă el, ca apoi să ajungă pom de Crăciun şi într-un târziu lemn de foc?

Iar de poveştile autohtone nici nu mai zic… un exemplu fiind arhi-cunoscuta “Capră cu trei iezi” a lui Ion Creangă. Păi cum să-i citeşti copilului că lupul după ce a mâncat iezii le-a pus capetele “cu dinţii rânjiţi în fereşti”, după care a uns toţi pereţii cu sânge ca să-i facă în ciudă caprei! Şi bineînţeles în spiritul răzbunării de pe plaiurile mioritice, capra i-a întins lupului capcana cu praznicul, când l-a ars de viu:

…

- Cumătră, mă pârlesc, ard de tot, mor, nu mă lăsa !

- Arzi, cumătre, mori, că nici viu nu eşti bun ! De-abie i-a mai trece băietului istuia de spărieţ, că mult păr îmi trebuia de la tine ca să-l afum. Ţi-aduci aminte, dihanie răutăcioasă şi spurcată, când mi te-ai jurat pe părul tău ? şi bine mi-ai mâncat iezişorii !

- Mă ustură inima-n mine, cumătră ! mă rog, scoate-mă, şi nu-ţi mai face atâta osândă cu mine !

- Moarte pentru moarte, cumătre, arsură pentru arsură, că bine-o mai plesnişi dînioare cu cuvinte din scriptură !

După aceasta, capra şi cu iedul au luat o căpiţă de fân ş-au aruncat-o peste dânsul, în groapă, ca să se mai potolească focul. Apoi, la urma urmelor, năpădiră asupra lui şi-i mai trântiră în cap cu bolovani şi cu ce-au apucat, până-l omorâră de tot.

…

Toată povestea, dacă vi s-a făcut dor, o găsiţi aici.

Cred că eram destul de mare când am citit poveştile de mai sus, încât nu pot spune că m-au marcat negativ, dar totuşi mă gândesc că nu tot ce e pentru copii intră chiar în categoria “toate vârstele”, o triere din partea părinţilor fiind mai mult decât necesară!

Eu nu înţeleg două chestii… Prima: oare chiar nu puteau interzice direct comercializarea acestor droguri? Adică dacă s-a constatat că sunt nocive şi că tineretul bovin le consumă până când ajunge în spital, chiar era necesar preavizul ăsta ca să se poată face şi reduceri la ele? Auzi, cică să nu rămână cu ele pe stoc!
Iar în al doilea rând nu înţeleg de unde nevoia asta de droguri? Cât de ratat trebuie să fii încât să nu mai găseşti modalităţi de a te distra cu picioarele pe pământ şi să-ţi doreşti să fii high… cu ele în aer? În anumite cazuri poate fi vorba de teribilism sau de curiozitate, dar cred că de cele mai multe ori este vorba de incapacitatea de a fii mulţumit cu tine însuţi, aşa cum eşti.

Şi în final, etnobotanica se refera la relatia omului cu mediul vegetal, domeniul în care este utilizată fiind fitoterapia. Cred că deşi confuzia între Salvia officinalis şi Salvia divinorum poate fi acceptabilă, totuşi efectele benefice nu pot fi confundate prea uşor cu cele halucinogene!

Cu ocazia asta, am descoperit cât de mică este lumea virtuală: am descoperit că am contacte comune cu Barrack Obama, Hillary Clinton sau John McCain! Oare o fi cazul să mă apuc de politică?

Şi tot în categoria schimbări intră şi noul meu statut de client Digi Net Mobil (serviciul 3G al RDS), moment marcant pentru că a fost atins cu greu. Şi zic cu greu, pentru că în urma a aproximativ 2 săptămâni de telefoane la serviciul de Relaţii cu Clienţii al RDS, am aflat cu bucurie că în sfârşit pot beneficia de un modem 3G, unul din cele 30 de bucăţi disponibile azi-dimineaţă la prima oră. Ajuns la biroul comercial din N.D. Cocea, am fost întâmpinat de ditamai coada cu potenţiali clienţi aşezaţi în faţa celor 3 birouri pentru persoane fizice… inutil să spun că am stat aproape o oră, dar măcar mi-am atins obiectivul şi am plecat cu un modem stick USB, model ZTE MF110.

Bineînţeles că imediat cum am ajuns la birou, am introdus SIM-ul, am instalat driverele şi am făcut câteva teste comparative cu celălalt modem 3G pe care-l am de la Zapp, tot un ZTE, dar model MF622. Stick-ul de la RDS fiind conectat direct în portul USB al laptopului, nu îmi indica decât 2 liniuţe de semnal iar rezultatul a fost pe măsură, respectiv ~300 kbps viteza de download. Fiind la curent cu faptul că performanţele conexiunii sunt direct legate de recepţia semnalului, folosind un prelungitor USB, am poziţionat mai bine modemul şi am obţinut semnal maxim (+10 dB faţă de poziţia iniţială), respectiv şi un rezultat mai bun la viteza de download.

Rezultat RDS: DIGI Net Mobil

Rezultat ZAPP: Zapp Online 3G

 
 
 
 

Testele le-am efectuat cu ajutorul site-ului testmy.net, unde am rulat testul dual (download & upload) pentru fiecare conexiune în parte. La prima vedere, Zapp a stat mai bine avînd semnal full din prima şi fiind superior la viteză, atât la download cât mai ales la upload. Totuşi, situaţia performanţelor internetului mobil e foarte relativă, fiind influenţată direct de topologia reţelei fiecărui operator… pot exista zone unde situaţia să fie chiar invers.
Până la urmă, voi utiliza conexiunea strict ca soluţie mobilă pentru laptop situaţie în care, chiar şi cu un minim de 300 kbps cât am avut cu cele 2 liniuţe la început, mă declar mulţumit.
Rămâne de văzut care va fi impresia după utilizarea în teren pe termen mai lung; dacă va fi ceva util de menţionat, voi reveni pe tema asta.