Odată cu această (re-)revenire îmi propun să scriu ceva mai des decât am făcut-o până acum şi, mai ales, să mă ocup un pic de designul blogului pe care l-am neglijat destul de mult.

Acestea fiind spuse, Haru ga kite, atatakaku narimashita! Sau poate că nu…

Eu unul le găsesc remarcabile! Totuşi mă întreb oare ce este de apreciat mai mult în tehnica supra-realistă: imaginaţia sau abilităţile de retuş în Photoshop?

Gummy Bear – The Gummy Bear Song & The Nuki Song

Gummy Bear – The Gummy Bear Song – russian version

Bineînţeles, nu trebuie trecut cu vederea şi faptul că jocul politic a fost şi în acest caz similar unuia de poker cu toate cărţile, în care aşii, popii, damele şi juveţii au fost împărţiţi strategic, dar a contat până la urmă şi influenţa celor mulţi. Ce rămâne de văzut e care va fi costul susţinerii lui Ponta de către mai marii partidului şi în special, dacă se doreşte cu adevărat o revigorare a acestuia ca şi concepţii, sau doar o nouă marioneta “curată şi cinstită” în stilul cu care ne-au obişuit în ultimii ani.

Eu mi-aş fi dorit pentru postul de preşedinte al PSD, o alternativă căreia să-i acord votul meu dacă aş mai fi în contextul prezidenţialelor 2009 (Băsescu – Geoană) şi anume Cristian Diaconescu, unul din oamenii pe care-i apreciez din PSD, dar care nu se implică mai mult probabil tocmai din cauza mizeriilor din dedesubturile oricărui partid politic.

Victor Ponta este un om capabil, care a urcat repede şi datorită calităţilor personale, dar nu îl agreez din cauza aroganţei stil Năstase şi cel puţin la cum se prezintă acum, nu l-aş vota ca preşedinte al României. E interesant cum va evolua atât el cât şi partidul pe care-l reprezintă şi tot ce sper e ca în 2014 să avem o alternativă care să merite votul acordat! Bineînţeles că în 5 ani se pot schimba multe!

Dar nici majoritatea basmelor nu sunt mai roz. Ce să mai zici de basmele lui Andersen în care “Fetiţa cu chibriturile” a ars toate beţele din cutie, iar dimineaţa a fost găsită moartă de frig? Sau povestea din “Bradul” în care e prezentată viaţa unui brăduţ care îşi vede intâi părinţii tăiaţi de lângă el, ca apoi să ajungă pom de Crăciun şi într-un târziu lemn de foc?

Iar de poveştile autohtone nici nu mai zic… un exemplu fiind arhi-cunoscuta “Capră cu trei iezi” a lui Ion Creangă. Păi cum să-i citeşti copilului că lupul după ce a mâncat iezii le-a pus capetele “cu dinţii rânjiţi în fereşti”, după care a uns toţi pereţii cu sânge ca să-i facă în ciudă caprei! Şi bineînţeles în spiritul răzbunării de pe plaiurile mioritice, capra i-a întins lupului capcana cu praznicul, când l-a ars de viu:

…

- Cumătră, mă pârlesc, ard de tot, mor, nu mă lăsa !

- Arzi, cumătre, mori, că nici viu nu eşti bun ! De-abie i-a mai trece băietului istuia de spărieţ, că mult păr îmi trebuia de la tine ca să-l afum. Ţi-aduci aminte, dihanie răutăcioasă şi spurcată, când mi te-ai jurat pe părul tău ? şi bine mi-ai mâncat iezişorii !

- Mă ustură inima-n mine, cumătră ! mă rog, scoate-mă, şi nu-ţi mai face atâta osândă cu mine !

- Moarte pentru moarte, cumătre, arsură pentru arsură, că bine-o mai plesnişi dînioare cu cuvinte din scriptură !

După aceasta, capra şi cu iedul au luat o căpiţă de fân ş-au aruncat-o peste dânsul, în groapă, ca să se mai potolească focul. Apoi, la urma urmelor, năpădiră asupra lui şi-i mai trântiră în cap cu bolovani şi cu ce-au apucat, până-l omorâră de tot.

…

Toată povestea, dacă vi s-a făcut dor, o găsiţi aici.

Cred că eram destul de mare când am citit poveştile de mai sus, încât nu pot spune că m-au marcat negativ, dar totuşi mă gândesc că nu tot ce e pentru copii intră chiar în categoria “toate vârstele”, o triere din partea părinţilor fiind mai mult decât necesară!

Eu nu înţeleg două chestii… Prima: oare chiar nu puteau interzice direct comercializarea acestor droguri? Adică dacă s-a constatat că sunt nocive şi că tineretul bovin le consumă până când ajunge în spital, chiar era necesar preavizul ăsta ca să se poată face şi reduceri la ele? Auzi, cică să nu rămână cu ele pe stoc!
Iar în al doilea rând nu înţeleg de unde nevoia asta de droguri? Cât de ratat trebuie să fii încât să nu mai găseşti modalităţi de a te distra cu picioarele pe pământ şi să-ţi doreşti să fii high… cu ele în aer? În anumite cazuri poate fi vorba de teribilism sau de curiozitate, dar cred că de cele mai multe ori este vorba de incapacitatea de a fii mulţumit cu tine însuţi, aşa cum eşti.

Şi în final, etnobotanica se refera la relatia omului cu mediul vegetal, domeniul în care este utilizată fiind fitoterapia. Cred că deşi confuzia între Salvia officinalis şi Salvia divinorum poate fi acceptabilă, totuşi efectele benefice nu pot fi confundate prea uşor cu cele halucinogene!

Cu ocazia asta, am descoperit cât de mică este lumea virtuală: am descoperit că am contacte comune cu Barrack Obama, Hillary Clinton sau John McCain! Oare o fi cazul să mă apuc de politică?

Şi tot în categoria schimbări intră şi noul meu statut de client Digi Net Mobil (serviciul 3G al RDS), moment marcant pentru că a fost atins cu greu. Şi zic cu greu, pentru că în urma a aproximativ 2 săptămâni de telefoane la serviciul de Relaţii cu Clienţii al RDS, am aflat cu bucurie că în sfârşit pot beneficia de un modem 3G, unul din cele 30 de bucăţi disponibile azi-dimineaţă la prima oră. Ajuns la biroul comercial din N.D. Cocea, am fost întâmpinat de ditamai coada cu potenţiali clienţi aşezaţi în faţa celor 3 birouri pentru persoane fizice… inutil să spun că am stat aproape o oră, dar măcar mi-am atins obiectivul şi am plecat cu un modem stick USB, model ZTE MF110.

Bineînţeles că imediat cum am ajuns la birou, am introdus SIM-ul, am instalat driverele şi am făcut câteva teste comparative cu celălalt modem 3G pe care-l am de la Zapp, tot un ZTE, dar model MF622. Stick-ul de la RDS fiind conectat direct în portul USB al laptopului, nu îmi indica decât 2 liniuţe de semnal iar rezultatul a fost pe măsură, respectiv ~300 kbps viteza de download. Fiind la curent cu faptul că performanţele conexiunii sunt direct legate de recepţia semnalului, folosind un prelungitor USB, am poziţionat mai bine modemul şi am obţinut semnal maxim (+10 dB faţă de poziţia iniţială), respectiv şi un rezultat mai bun la viteza de download.

Rezultat RDS: DIGI Net Mobil

Rezultat ZAPP: Zapp Online 3G

 
 
 
 

Testele le-am efectuat cu ajutorul site-ului testmy.net, unde am rulat testul dual (download & upload) pentru fiecare conexiune în parte. La prima vedere, Zapp a stat mai bine avînd semnal full din prima şi fiind superior la viteză, atât la download cât mai ales la upload. Totuşi, situaţia performanţelor internetului mobil e foarte relativă, fiind influenţată direct de topologia reţelei fiecărui operator… pot exista zone unde situaţia să fie chiar invers.
Până la urmă, voi utiliza conexiunea strict ca soluţie mobilă pentru laptop situaţie în care, chiar şi cu un minim de 300 kbps cât am avut cu cele 2 liniuţe la început, mă declar mulţumit.
Rămâne de văzut care va fi impresia după utilizarea în teren pe termen mai lung; dacă va fi ceva util de menţionat, voi reveni pe tema asta.

Despre ce este vorba? Păi în urma unor articole scrise de mine despre Suedia şi a unui link către sweden.se pe care l-am pus în articolul despre filmul “Lilja 4-ever” m-am trezit cu surpriza de mai jos! Să vezi şi să nu crezi, nu alta!

Mămici, utilizaţi scările!

Dar de data asta nu mă leg de parlamentari, ci de lucruri mai mărunte, din viaţa de zi cu zi. Cum este de exemplu interdicţia de a intra în lift cu cărucioare de copii sau cu biciclete. Hai că pe asta cu bicicletele să zicem că o înţeleg… dacă ai bicicletă, înseamnă că faci sport, dacă faci sport înseamnă că ai condiţie fizică bună, iar dacă ai condiţie fizică bună înseamnă că nu te-ar deranja să cobori pe scări 10 etaje cu bicicleta în braţe! Dar femeile cu bebeluşi care vor să folosească liftul? Cum ai putea avea pretenţia să le ceri să coboare pe scări cu căruciorul chiar şi un etaj, darămite 10… locuitorii unui bloc din Odorheiul Secuiesc se pare că au totuşi altă părere, imaginea din stânga fiind surprinsă de mine într-un lift al unui bloc din acest oraş.

Dispozitivele pentru blocarea locului de parcare

Românul s-a născut proprietar şi înzestrat cu simţul de a-şi apăra proprietatea cu orice preţ. Iar cea mai răspândită, combătută şi contestată proprietate este cea a parcării din faţa blocului. Parcare pentru care au apărut în ultima vreme diverse dispozitive de blocare a locului ca să nu ţi-l ocupe altcineva.
Mai jos, vă prezint două astfel de dispozitive: unul cu sistem de acţionare prin telecomandă pentru cei mai comozi care nu vor să mai coboare din maşină pentru a ridica “fierătania” şi unul situat la polul opus, tehnologic vorbind, mai neanderthalian aşa… pe care l-am văzut în Braşov. Le puteţi admira pe ambele în pozele de mai jos.

Pitoresc, nu? Mai urmează… materiale găsim din plin!