Ca atare, să nu vă miraţi că sunt entuziasmat de lansarea în format Blu-Ray a variantei de film 2010, regizat de Tim Burton, în care unul din rolurile principale e interpretat de Johnyy Depp (rolul pălărierului nebun – ce alt actor ar fi fost mai potrivit?). Filmul nu a primit critici prea bune pe IMDB (lumea îşi crease probabil aşteptări mult mai mari în urma publicităţii agresive), dar cu toate astea eu mi-am pregătit floricelele, berea & stuff… şi voi urmări în continuare versiunea HD a acestui film.

Dacă nu ştiţi despre ce e vorba, urmăriţi trailerul de mai jos. Enjoy!

Nu o să găseşti prea des recomandări de filme pe blogul meu şi în niciun caz recomandări ale ultimelor apariţii hollywoodiene care apar în general pe majoritatea blogurilor. Prefer să scriu doar despre acele filme de care nu se mai vorbeşte şi care au ceva mai special, indiferent că e vorba de distribuţie, scenariu sau gen.

Recomandarea de astăzi, Heaven & Earth (1993) face parte dintr-o trilogie pe tema războiului din Vietnam a cărei regie e semnată Oliver Stone (primul a fost Platoon din 1986, iar al doilea “Born on the Fourth of July” din 1989, ambele primind în total 6 Oscaruri). Heaven & Earth este un film inspirat din viaţa reală şi are o abordare uşor diferită faţă de cele precedente. Deşi nu a câştigat decât Globul de Aur îl consider un film remarcabil. Nu o să intru în detalii pentru că trailerul de mai jos va fi suficient, însă dacă reuşeşti să faci rost de el, îţi recomand să-l urmăreşti pentru că e unul dintre filmele care chiar merită văzute.

Când ne opunem sorţii, suferim.
Când o acceptăm, suntem fericiţi.
…
Călugării aveau dreptate,
Nimic nu se întâmplă fără motiv,
iar darul suferinţei ne apropie de Dumnezeu,
ca să ne înveţe să fim puternici, atunci când suntem slabi,
să fim curajoşi atunci când ne temem,
să fim înţelepţi în ceaţa confuziei,
şi să nu lăsăm ceea ce nu putem ţine.

Dacă vrei să beneficiezi de un abonament gratuit de acces pentru tot anul 2010, tot ce trebuie să faci este să-ţi înregistrezi datele în site-ul parcului şi vei primi un SMS pe care trebuie să-l arăţi la intrare. Rămâne de văzut dacă accesul gratuit în zona delimitată îmi va satisface aşteptările, dar oricum, cât de curând voi face şi eu o vizită pentru a vedea cu ochii mei dacă deviza “raiul de pe pământ” corespunde realităţii.

Oricum, cu locaţii ca Aqua Parc (cel mai mare parc acvatic din Ţară), Natura Parc (cel mai mare parc de distracţii din ţară), Paradisul Acvatic (parc acvatic deschis pe tot parcursul anului), Parc Aventura ş.a.m.d., Braşovul începe să devină încet, încet un adevărat punct de atracţie turistică. Spun asta pentru că nu consider că natura şi istoria trebuie să fie singurele argumente de atracţie a turiştilor, fiind necesare şi activităţile distractive. Se pare că suntem pe drumul cel bun.

Metallica – The Day That Never Comes

Trupa Metallica va reveni în România, în prima ediție românească a festivalului Sonisphere din 2010, 25-27 iunie! În 1999 nu am reușit să merg, în vara lui 2008 asemenea, dar anul ăsta nu îi mai ratez, mai ales că e ultimul lor turneu oficial. Toate bune, numai că organizatorii ne cam țin în șah cu anunțul oficial, pe pagina festivalului, România fiind încă la “comming soon”. Pentru România se anunțaseră Slayer, Anthrax şi Mastodon, iar mai nou aud că e posibil să vină Megadeth, dar și Alice in Chains.

Nu pot spune că sunt un fan Metallica, dar a fost o vreme în care aveam toate albumele lor, știam și versurile la câteva piese mai cunoscute, ba chiar învățasem să cânt la chitara rece prima parte din “Nothing else matters“. Faine vremuri.
Lucrurile s-au schimbat mult de atunci, atât în ceea ce mă privește, dar și referitor la stilul trupei… ce au scos de la Load încoace, părându-mi-se un pic cam comercial. Fără alte comentarii: mai jos, un fragment dintr-un concert al trupei din 1991 (Moscova), respectiv videoclipul piesei “The Day That Never Comes“, de pe ultimul album “Death Magnetic” scos în 2008.

Așadar, in dimineata zilei de 5 decembrie, am plecat către Timișul de Sus pentru a începe traseul către Cascada Tamina. Mai jos, găsiți desfășurarea acțiunii… dacă te intereseză doar pozele, le poți vedea în Lightbox (click pe prima poză de mai jos), iar dacă vrei și detalii despre traseu, atunci citește mai departe pentru că voi face din când în când completări.

Traseul începe pe un drum forestier ce se intersectează cu DN1, undeva înainte de a ajunge în Timișul de Sus (direcția Brașov – Predeal). Traseul către Cascada Tamina este comun cu cel de Piatra Mare până aproape de cascadă și se poate face atât prin pădure, cât și pe drumul forestier. La dus, am preferat varianta pe drum. Bogdan și Alin ne-au făcut cinste cu niște Chuppa Chupps ca să reglăm glicemia înainte de traseu și am pornit agale…


Și am mers, și am mers… până când la un moment dat Alin a avut o idee. Nu știu care a fost, dar cert e că le-a convins și pe fete să urce după el.

Și bineînțeles, am făcut o grămadă de pauze pentru fotografii. Cum eu nu am primit încă pozele de la colegii participanți, majoritatea fotografiilor de mai jos sunt cu ei, eu fiind cel care apăsa pe butoane.
Bag de seamă, din poza de mai jos, că lui Bogdan nu i-au ieșit prea bine fotografiile de nu mi le-a trimis încă.

Aici drumul forestier continuă mai departe către vârful Piatra Mare, iar spre cascadă se merge în dreapta coborând ușor spre râu.
După o pantă un pic mai abruptă, am ajuns la indicatorul obiectivului turistic unde am făcut bineînțeles o pauză.
Am avut astfel ocazia să aflăm că ne aflăm în munții Piatra Mare, la o altitudine de 1100m. Cascada Tamina este sculptată în calcare coraligene mezozoice de către pârâul Pietrei Mici. Este reprezentată de înșiruirea a 5 cascade dintre care cea mai mare are înalțimea de 10m. A fost formată prin adâncirea cu mai mult de 50m a unei linii vehi de drenaj instalată pe fisuri verticale în masa calcarelor, posibil și prin prăbușirea unei peșteri instalată pe o diaclază.
Este o vale de tip horoabe ce prezintă numeroase nivele de marmite de eroziune circulare sau eliptice si tuburi de presiune si de dizolvare care pot fi observate in pereții cheilor. Dacă încă citești, află că procesul de adâncire și modelare a cheilor continua, formele de relief putându-se schimba de la an la an.
Cheila Tamina de pe Valea Pietrei Mici au un microclimat specific mai rece care se oglindește în speciile de plante tipic alpine și pâlcurile de molizi bătrâni care străjuiesc cheile. Arealul Pietrei Mici și mai ales al Cascadei Tamina este deosebit de valoros din punct de vedere al biodiversității întâlnindu-se numeroase specii și habitate protejate la nivel național și european. Printre cele mai importante habitate protejate de aici sunt cele ale stâncăriilor calcaroase, cheilor, pajiștilor alpine, pâraielor și izvoarelor de munte cu vegetație hidrofilă etc.
Valea Pietrei Mici și în special stâncăriile cascadei Tamina sunt unul din ultimele refugii ale faunei carpatine, în special păsări și mamifere mari. Datorită numărului mare de urși bruni din aval de chei, locului i se mai spune și “ursărie”.
Și acum, în caz că v-am plictisit  sau dacă v-am speriat cu urșii, vă propun să revenim la sesiunea foto.




După ce am traversat râul, am ajuns în locul unde se coboară prin așa zisele chei ale cascadei Tamina.

De aici, lucrurile au devenit și mai interesante odată ajunși la scările de metal care coboară prin cheile cascadei. Atenție: porțiunea asta e interzisă iarna, când dă înghețul; noi am avut noroc de vreme faină, temperatura fiind încă pe plus.

Odată ajunși la Ursărie, unde nu am găsit niciun picior de urs apropo, am mai făcut o pauză de poze, ocazie cu care am testat și ceva efecte de blur direct din mișcarea camerei foto (sunt câteva cadre mai jos).

Imediat după ursărie, se află un perete abrupt care e folosit pentru escalade de către cei pasionați de cățărat. Bineînțeles că am urcat și noi până sus, dar nu pe perete ci ocolindu-l prin lateral și așa am ajuns într-un loc de belvedere foarte frumos. Din păcate a venit ceața peste noi și nu prea am putut face poze decăt de aproape.




Și după ce mi-am mai exersat tehnicile foto pe Alin, l-am rugat să-mi facă și mie o poză…

Am mai făcut și ceva poze de grup, după care am plecat înapoi spre casă.


De data asta, am ales pentru întoarcere traseul prin pădure care nu numai că e mai scurt, dar e și mult mai interesant.

Traseul a durat aproximativ 4 ore, cu tot cu drumul din și înspre Brașov. În final, nu pot spune decât că le mulțumesc participanților pentru atmosfera super din timpul excursiei și că abia aștept următoarea ieșire pe munte, care probabil va fi organizată pe la jumătatea lui Ianuarie 2010.

Ce este cardul Zile şi Nopţi poţi afla aici. Pe scurt, este un card care îţi oferă reduceri în locaţii HORECA (Hotel, Restaurant, Cafe), la teatru, filarmonica, saloane de frumuseţe sau fitness etc. şi pe care-l poţi utiliza deocamdată doar în locaţiile partenere din Braşov. Probabil că, pe viitor, locaţiile partenere vor fi extinse şi în alte oraşe.

Deci, un comentariu = un card gratis. Capisci?

Câteva poze a pus Cristi pe Iubesc Braşovul, vă invit să le vedeţi acolo. La cât mi-au sclipit ochii de la blitz-uri mă aşteptam să văd mai multe poze, dar cine ştie… mi-or fi sclipit de la bere.

Una peste alta declar ieşirea reuşită şi felicit Zile şi Nopţi pentru iniţiativă!

Drumeţia va avea loc sâmbătă în data de 5 Decembrie, la iniţiativa Forum Braşov, iar participarea este bineînţeles gratuită! Ai nevoie doar de bună dispoziţie, o pereche bună de bocanci, mănuşi, ceva îmbrăcăminte adecvată şi aproximativ 4-5 ore libere. Ora propusă pentru plecarea din Braşov este 10:30, însă nu este bătută în cuie… rămâne de văzut în funcţie de diponibilităţi.

Poţi anunţa participarea cu un comentariu aici, urmând ca vineri dimineaţă să îţi trimit prin email ultimele detalii şi să confirmăm încă o dată participarea. Pentru că e de preferat să ajungem cu maşina până la începutul traseului (zona Timişului de Sus) te rog să precizezi dacă vei veni cu maşina şi dacă ai vreun loc disponibil; încă nu ştim exact numărul de participanţi aşa că e bine să ştim de la început pe ce ne putem baza. Ce zici, vii?

În zona asta, tabu, aş încadra filmul Lilja 4-ever (cotat cu 7.9/10 pe IMDB), un film emoţionant dar şocant totodată. Dacă scriam acum ceva vreme despre exemplul social economic al Suediei, asta nu înseamnă că nu există şi exemple negative ale progresului capitalist. Prostituţia este unul dintre aceste exemple negative şi filmul de faţă a fost folosit ca tagline pentru demersurile Suediei de a interzice prostituţia (mai multe puteţi citi în documentul disponibil şi în limba română, de pe site-ul oficial al Suediei).

Mai jos sunt câteva secvenţe din film, dublate de piesa “Enjoy the silence” în varianta trupei Lacuna Coil. Pe scurt, filmul “Lilja 4-ever” este o dramă şocantă, despre încredere, exploatare şi comunism. Este un film care mi-a adus aminte de epoca gri de până-n ‘89 şi de cei 4 ani de rusă invăţaţi în şcoala generală. Da, filmul e în rusă dar nu mi-a părut rău că l-am văzut; este o palmă de aducere la realitate şi de apreciere pentru ceea ce ai şi altora le lipseşte.