Dar până să povestesc despre asta, o scurtă paranteză despre situaţia din alte ţări:
- în Statele Unite de exemplu, o ţară cu norme foarte stricte în ceea ce priveşte imigrarea, este suficient să te naşti acolo pentru a dobândi cetăţenia (chiar şi în cazul în care mama copilului se află acolo ca turist, copilul primeşte cetăţenia). E drept nu este la fel de simplu să aplici pentru cetăţenie americană ca imigrant, pentru că trebuie să aştepţi 10 ani în care trebuiesc îndeplinite diverse condiţii.
- în Belgia, o ţară europeană, copiii care se nasc acolo primesc automat şi cetăţenia; imigranţii aplică pentru şedere temporară şi după un timp (dacă nu au încălcat legile ţării) li se emite automat şi cetăţenia fără a mai face nimic suplimentar (pur şi simplu le vine prin poştă confirmarea că au dobândit-o şi trebuie să se prezinte la autorităţi pentru a ridica actele).

În România caz concret: amicul meu turc, locuieşte aici cu forme legale de 11 ani, timp în care nu a încălcat niciodată legea, a plătit taxe şi impozite pentru afacerile lui, şi-a construit casa aici, locuieşte cu familia, are angajaţi români ş.a.m.d. Nu a putut dobândi cetăţenia pe motiv că a fost plecat din ţară mai mult de 2 luni în fiecare an…. omul nu a ştiut de cerinţa asta şi tre să fie mai atent de acum încolo pe unde şi cât timp pleacă în interes de afaceri; va trebui să mai aştepte vreo 3 ani pentru asta. Asta e… Dar ce spuneţi că nici celor doi copii ai lui nu li s-a acordat cetăţenia română deşi s-au născut în România! Au primit certificate de naştere fără Cod Numeric Personal şi a trebuit să le obţină paşaport de la Ambasada Turcă, respectiv permis de şedere temporară în România cu valabilitatea de un an. În fiecare an trebuie să repete aceleaşi formalităţi pentru el, soţie şi cei doi copii… de persoană, asta îl costă cam 250 de Euro, iar ca bonus primeşte aplecatul de rigoare pe la o grămadă de ghişee ale Statului Român. Deci în total câte 1000 de Euro anual pentru toată familia.

Aşa că, dragi concetăţeni, fiţi mândri că sunteţi români şi că aţi dobândit asta gratis! Nu este uşor să devii român şi poate d-aia nici ăstora care am mai rămas pe aici ne este aşa de greu să plecăm unde-om vedea cu ochii… ăsta o fi oare motivul? Tot o întrebare retorică, bineînţeles!

Astăzi am citit despre povestea unui copil din Braşov, Alexandru Zlotea, în vârsta de numai 11 ani care suferă de tetrapareză spastică şi alte boli asociate.

Copilul are nevoie de 12.000 de Euro pentru tratament la o clinică specializată din Ucraina, costuri pe care mama lui nu şi le poate permite singurele venituri ale familiei fiind un salariu de 500 lei, alocaţiile copiilor şi o pensie de urmaş după moartea tatălui. (puteţi citi articolul complet în Adevărul).

Până la miracolele care vin de sus, am certitudinea în miracolele pe care le putem face chiar noi, cu mâna noastră. Şi dau ca exemplu, cazul lui Daniel Răduţă care a reuşit să strângă peste 150.000 de Euro care i-au oferit posibilitatea să facă operaţia de transplant de măduvă şi ulterior să anunţe pe blog prima confirmare că a scăpat de leucemie.

Tocmai de aceea am decis să-l ajut şi eu pe acest copil şi, mai mult de atât, să scriu despre cazul lui. Dacă simţi la fel, poţi transmite mesajul mai departe sau îi poţi face o donaţie!

Cei care doresc să-l ajute pe Alex, o pot face donând bani în conturile:
RO66INGB0000999900682700, pentru lei
şi
RO75INGB0000999901603220, pentru euro.

Deci, în ultimii 6 ani am străbătut meleagurile de prin Covasna, Harghita, Mureş de le ştiu aproape ca-n palmă. Frumoase locuri, dar rămase de izbelişte: infrastructura varză, obiective turistice… cam ce a lăsat natura şi, în unele cazuri, istoria. Păi nelămurirea mea este: dacă de când există UDMR, liderii maghiari nu au lipsit din nicio guvernare, cum se face că dezvoltarea zonei a stagnat foarte mult comparativ cu a altor judeţe?

Eu unul am cunoscut destul de mulţi oameni simpli din secuime şi nu mi-a dat niciunul de înţeles că stă în loc de autonomie. E drept, nici nu prea i-am întrebat explicit. În schimb am fost primit de fiecare dată cu ospitalitate şi am putut observa că deşi ei nu ştiau româna, iar eu nu ştiam maghiara, totuşi am avut bunăvoinţa să ne înţelegem de fiecare dată. Nu înţeleg care este interesul pentru care sunt încurajaţi să înveţe exclusiv limba maghiară şi pentru care se doreşte această separare şi marginalizare a zonei, când tocmai opusul ar asigura dezvoltarea ei. Nu spun că globalizarea este o soluţie universală, dar totuşi în cazul de faţă vorbim de aceeaşi ţară, nu?

Mi-am amintit de cele de mai sus după ce am citit articolul despre concertul Karpatia, articol care a generat din ambele tabere un val de comentarii destul de colorate.

Pentru a încheia într-o notă amar-ilar-optimistă, vă prezint mai jos nişte poze din zona lacului Sfânta Ana, un loc absolut superb din judeţul Harghita dar unde, aşa cum spuneam şi mai sus nu s-a făcut mai nimic pentru promovarea zonei (exceptând poate parcarea cu taxă…)
Nu comentez mai mult, dar aştept cu interes părerea voastră.

Pentru că până la urmă despre comisioane este vorba. Şi doar de dragul discuţiei, ca să ne ocupăm timpul, vă întreb:

• cât a fost comisionul pentru serverul de la Centrul National de Metrologie care a costat 230 miliarde de lei vechi doar ca să dea ora exactă?
• cât a fost comisionul pentru proiectul e-România care a costat 500.000.000 EURO pentru statisticile care ar trebui să arate ceea ce se ştie deja? Anume că românii muncesc mult, sunt plătiţi prost şi trăiesc la limita subzistenţei.
• cât a fost comisionul pentru site-ul business-entrepreneur.ro care a costat “doar” 2.500.000 EURO şi pentru care s-au mai investit încă 1.000.000 EURO ca să devină esimplu.ro? Esimplu.ro care parcă pentru a demonstra că nu e aşa de simplu să creezi un site, face redirect-ul numelui de domeniu la adresa esimplu.ro/portal/page/portal/eportal, dar în schimb nu merge accesat decât cu www în faţă! (adăugat ulterior, mulţumită Luizei).

Ei bine, cu toate astea, încă găsesc argumente pentru a-mi trăi viaţa în continuare în România. Unul dintre ele l-am regăsit în cărţile lui Dan Puric pe care dacă nu le-aţi citit, vi le recomand. S-ar putea să găsiţi motive să mai staţi… sau dacă deja aţi plecat, măcar să vi se facă dor de ţară.

Eu nu înţeleg două chestii… Prima: oare chiar nu puteau interzice direct comercializarea acestor droguri? Adică dacă s-a constatat că sunt nocive şi că tineretul bovin le consumă până când ajunge în spital, chiar era necesar preavizul ăsta ca să se poată face şi reduceri la ele? Auzi, cică să nu rămână cu ele pe stoc!
Iar în al doilea rând nu înţeleg de unde nevoia asta de droguri? Cât de ratat trebuie să fii încât să nu mai găseşti modalităţi de a te distra cu picioarele pe pământ şi să-ţi doreşti să fii high… cu ele în aer? În anumite cazuri poate fi vorba de teribilism sau de curiozitate, dar cred că de cele mai multe ori este vorba de incapacitatea de a fii mulţumit cu tine însuţi, aşa cum eşti.

Şi în final, etnobotanica se refera la relatia omului cu mediul vegetal, domeniul în care este utilizată fiind fitoterapia. Cred că deşi confuzia între Salvia officinalis şi Salvia divinorum poate fi acceptabilă, totuşi efectele benefice nu pot fi confundate prea uşor cu cele halucinogene!

Dar toată chestia asta cu violetul îmi aduce aminte de încălzirea globală. Nu neg că există, dar cred că promovarea fenomenului are alt scop decât cel mediatizat. Chiar dacă vom folosi cu toţii becuri de 10 ori mai scumpe, chiar dacă vom trece la autovehicule electrice, invitabilul tot se va produce. Schimbarea climatică este până la urmă un fenomen ciclic normal, la fel cum a fost şi apariţia crizei economice. Ba ce mai zici de gerul ăsta de afară pentru care bineînţeles că s-a constituit repede cod galben?!
Ce mă enervează este doar văicăreala asta naţională în care suntem nemulţumiţi de tot ce ni se întâmplă: dacă-i cald de Crăciun nu-i bine, dacă-s -30°C iar nu-i bine! Păi dacă aveam şi noi zăpadă de 3m şi 45°C ca-n China ce mai ziceam? Poate apelam la flăcări violet ca să rezolvăm problema!

Credite foto: Bogdan Petry şi Boston.com

Dacă nu citeşti ziarele eşti neinformat, dacă le citeşti eşti dezinformat.
- Mark Twain

Să zicem că eşti un idiot. Şi să zicem că eşti membru al parlamentului. Dar asta înseamnă că mă repet.
- Mark Twain

Eu cred că o ţară care încearcă să prospere prin stabilirea de taxe mari este ca un om care, stând într-o găleată, încearcă să se ridice trăgând de mâner.
- Winston Churchill

Un liberal este cineva care se simte îndatorat faţă de aproapele său, care datorie este de acord să o plătească din banii tăi.
- Gordon Liddy

Democraţia trebuie să însemne mult mai mult, decât doi lupi şi o oaie care votează ce să mănânce la cină.
- James Bovard

Ajutorul extern trebuie înţeles ca un transfer de bani de la oamenii săraci din ţările bogate către oamenii bogaţi din ţările sărace.
- Douglas Casey

Guvernul este o mare invenţie, prin care toata lumea se chinuie să trăiască pe cheltuiala altora.
- Frederic Bastiat

Dacă crezi că sistemul de sănătate este scump acum, stai să vezi cât va costa, când o să fie gratuit!
- P.J. O’Rourke

În general, arta de a guverna constă în capacitatea de a lua cât mai mulţi bani de la o parte de cetăţeni, pentru a o da altora.
- Voltaire

Nici o viaţă, libertate sau proprietate nu este în siguranţă, atâta timp cât aparatul legislativ este în sesiune.
- Mark Twain (1866)

Să vorbeşti este ieftin, în afară de atunci când o face parlamentul.
- Necunoscut

Răul inerent al capitalismului este împărţirea neechitabilă a bogăţiilor. Bunul inerent al socialismului este împărţirea echitabilă a sărăciei.
- Winston Churchill

Ceea ce are nevoie ţara asta, sunt mai mulţi politicieni fără loc de muncă.
- Edward Langley

Un guvern suficient de mare, încât să-ţi dea tot ce ai nevoie, este suficient de puternic să-ţi ia tot ce posezi.
- Thomas Jefferson

Excepţionale, nu?

Astfel, am aflat că se pot face analize compensate doar în urma unei programări, programare care cel mai repede se putea face peste 10 zile! Sau le puteam face imediat, contra cost. Norocul nostru este că beneficiem şi de o asigurare privată de sănătate, aşa că am zis că e cazul să încercăm varianta asta. Să nu credeţi că este mai simplu. Nimic nu e simplu când e vorba de bani. Pentru ca analizele să fie decontate pe sistemul privat de asigurare nu e suficientă trimiterea de la medicul de familie, ci e nevoie de o nouă trimitere de la un medic care face parte din sistemul agreat de către Asigurator! Şi uite aşa ajungi să faci programări peste programări, plimbi copilul pe la şapte medici pentru o problemă care ar trebui să fie extrem de simplă! De ce? Păi indiferent că e vorba de sistemul de stat sau de cel privat, când e vorba să beneficiezi de serviciile pentru care ai plătit, ajungi să te simţi de parcă ceri de pomană.

Şi lucrurile nu s-au oprit aici. Cu chiu, cu vai, într-un final am ajuns să primim şi o reţetă. Compensată. Zic, bun… dacă de analize compensate nu am beneficiat, măcar de medicamente poate am noroc. Ei bine, din 3 medicamente care i-au fost prescrise copilului, niciunul nu era trecut pe lista de medicamente compensate! Păi cum să mai reacţionezi la toate astea când ştii că ţi se duc câteva milioane bune în fiecare lună către CAS?

Vă doresc multă sănătate!

Dar să lăsăm asta. L-am văzut ieri pe dl. Guşă (sau Guşe, nu ştiu exact) spunând că Băsescu va pierde alegerile, iar în 2010 va fi condamnat pentru o grămadă de dosare care urmează să fie făcute publice. Excelent! Asta înseamnă oare că în sfârşit se va face dreptate, iar escrocii care au furat miliarde vor fi şi ei condamnaţi? În America, Bernard Madoff a fost condamnat la 150 de ani de închisoare pentru delapidarea a 65 miliarde de dolari, respectiv declanşarea crizei mondiale. Oare în România se păstrează proporţia de nu e condamnat niciunul? La un calcul simplu rezultă că pentru un milion de dolari, pedeapsa ar fi de 20 de ore… e de înţeles, în România nu avem acelaşi potenţial ca în America deci şi pedepsele trebuie să fie mai mici. Fac excepţie cei care fură găini din coteţ, chiar dacă li se pot număra ouăle!

Am ajuns la concluzia că politica este un joc de strategie, un MMORPG murdar care se desfăşoară şi în viaţa reală, de care îmi este din ce în ce mai lehamite.

Să aveţi un weekend excelent! Eu voi urmări Cartoon Network de acum înainte.

“M-am suit pe scenă şi parcă eram acolo de când lumea…”

Gheorghe Dinică

Marele actor Gheorghe Dinică a încetat din viaţă, astăzi, în jurul orei prânzului. Pe site-ul actorului, am găsit scris ca şi caracterizare “am fost un copil liber, nazdravan, curios, mai degraba crescut de strada si de prieteni decat de familie dar sufletul si mintea mea de copil au memorat doar farmecul strazii si al jocurilor de pustani“. Gheorghe Dinică s-a născut pe 1 ianuarie 1934, la Bucureşti.
Dumnezezu să-l ierte!

În poza de mai sus este alături de un alt mare actor, Ştefan Iordache, şi el dus pe lumea cealaltă în luna septembrie a anului trecut.

Nu ştiu ce ultim omagiu ar fi mai potrivit pentru un actor decât amintirea prestaţiei remarcabile din timpul carierei. Vă recomand unul dintre ultimele filme în care a jucat Gheorghe Dinică, Ticăloşii. Un film controversat, care spune lucrurilor pe nume, referitor la cum merg lucrurile în mediul politic românesc, contemporan.