Oricum, nu vreau să mai fac politică. Nu că nu mă interesează ci pentru că am lucruri mai interesante de povestit. Dar nu ştiu când să fac asta pentru că se pare că am început anul în forţă şi nu am mai avut timp de scris şi nici măcar de citit puţinele bloguri de care sunt interesat…
Ce am mai făcut? Păi am pus pe picioare un proiect Scada care sper să dea şi roade la un moment dat, am dat ceva din butoane pentru un site în XHTML+CSS şi am făcut ce îmi place mie mai mult: am umblat prin ţară. Un pic cu emoţii gândindu-mă că namila de maşină cu care m-am dat are doar o stea la testele Euro NCAP, dar totul e bine când se termină cu bine.

Ieri, după un traseu relativ anevoios Brasov – Sibiu – Sebes – Deva – Brad – Deva – Hunedoara în care am avut de rezolvat diverse lucruri super interesante de care nu voi scrie nimic aici, am decis să rămân peste noapte la Hotelul Rusca din oraşul Hunedoara. Nu îi voi face un review, dar voi spune doar atât: majoritatea hotelurilor moştenite din perioada ante ‘89 au fost preluate de către două mari lanţuri hoteliere. În unele nu s-a făcut aproape nimic şi sunt ca vai de ele (am amintit de unul dintre ele, aici, însă mă opresc aici cu detaliile…), iar altele au fost preluate de către lanţul Best Western şi au fost aduse la un standard acceptabil de confort şi ospitalitate. Am o singură obiecţie: în faţa hotelului este o mini fântână arteziană care creează mai mult o ambianţă sonoră (prin susurul apei) că efectul vizual nu prea se remarcă, fântâniţa fiind de ~ 50cm. În faţa ei e pus un afiş pe care scrie că apa nu este potabilă, fiind completată cu antigel! De admirat intenţia, dar oare căţeii din zonă înţeleg mesajul?

Cât despre divertisment, seara nu prea ai ce face în oraşul Hunedoara; cel puţin nu iarna şi nu din ce am avut ocazia să experimentez eu. Fiind cu un coleg, am ales să luăm cina la Restaurantul Rustic, care e situat chiar în centrul vechi, de care am mai scris acum ceva vreme. Pe scurt, a fost o alegere excelentă pentru că povestea ar suna cam aşa: mers 20 de minute pe jos de la hotel -> nas îngheţat -> o ţuică bună şi mâncare ca la mama acasă -> două beri -> iarăşi mers pe jos 20-30 de minute -> nasul îngheţat -> duş şi somn de bebeluş! Cred că a fost cea mai bună alegere, pentru că în rest nu prea ai opţiuni la ora 22:30 fiind deja pustiu pe străzile din centrul oraşului.

Iar azi de dimineaţă am beneficiat de trezirea la realitate de care aminteam la început. Dar atât deocamdată, pentru că-i târziu şi mai am încă de lucru…

În primul rând trebuie spus că staţiunea Căciulata face parte din Parcul Naţional Cozia, zonă pe care eu unul o consider ca fiind una dintre cele mai atrăgătoare din România, unde ai posibilitatea să te bucuri atât de peisajele naturii cât şi de obiective istorice şi culturale cum sunt de exemplu mănăstirile de pe Valea Oltului.

Casa Românească s-a dovedit a fi o locaţie ospitalieră atât din punct de vedere al cazării, cât şi al restaurantului care e împărţit în două saloane: unul de nefumători, lângă recepţie, şi unul de fumători (crama) situat la parter. Bineînţeles că am ales crama, chiar nefumător fiind, din cauza atmosferei creată de formaţia care a cântat live în fiecare seară. Volumul era un pic cam tare, dar din punctul ăsta de vedere separeurile s-au dovedit a fi binevenite pentru că mai estompau un pic din sunet şi puteai să porţi şi o conversaţie fără să fii nevoit să ţipi. M-au surprins plăcut vestimentaţia tradiţională a ospătarilor şi mai ales faptul că aproape în fiecare seară s-a dansat, restaurantul fiind destul de populat cu oameni veniţi probabil la tratament în staţiune. Crama are toţi pereţii acoperiţi exclusiv cu lemn (cam prea încărcaţi cu motive şi trofee de vânătoare, cel puţin pentru gusturile mele) şi sistemul de ventilaţie mi s-a părut insuficient; cei pretenţioşi, ar putea fi deranjaţi din punctul ăsta de vedere. Ca şi bucătărie, mâncarea mi s-a părut ok şi recomand în special specialitatea bucătarului: cotletul Surpriză, cu cartofi ţărăneşti şi salata asortată de murături. În rest, ai disponibile diferite feluri de mâncare tradiţional românească, dar poţi găsi de exemplu şi pizza dacă nu te îmbie cele tradiţionale. Preţurile mi s-au părut rezonabile, iar servirea acceptabilă.

Hotelul Casa Românească este clasificat la 3* şi are două zone de cazare: o aripă veche şi una renovată recent. Am fost cazat în aripa renovată unde pot spune că sunt condiţii obişnuite pentru categoria clasificată; m-au surprins plăcut o parte din dotări: televizor LCD, bateriilor din baie (Grohe) şi calitatea prosoapelor. Pot părea chestii banale, dar am întâlnit la alte hoteluri (inclusiv de 4*) baterii defecte, prosoape sintetice şi alte amănunte mici dar care contează, de aceea eu unul chiar le apreciez.

Hotelul este situat chiar lângă un izvor de apă termală, de aceea are amenajat un ştrand care în anotimpurile mai reci te îmbie cu aburii care ies deasupra apei (nu am avut dispoziţie de baie, fiind un pic răcit). Ce este cel mai interesant, din punct de vedere al costurilor de administrare, sistemul de încălzire şi apă caldă este asigurat exclusiv de apa termală care vine de la mama natură! Dacă în penultima săptămână de Octombrie nu a fost necesară încălzirea camerelor, în ultima zi petrecută aici am simţit din plin capacitatea calorică a apei termale! Asta o încadrez deja la impresii negative pentru că, fără nicio exagerare, cred că atunci când am intrat în cameră erau peste 40 de grade (se încălziseră până şi agăţătorile de la cuier) şi chiar dacă am închis caloriferele şi am lăsat geamul larg deschis timp de vreo 3 ore cât am stat la restaurant, tot a trebuit să mai las geamul basculat chiar şi pe parcursul nopţii.
Preţurile sunt mai mult decât decente: 71 de lei pentru un single şi 100 de lei camera dublă, din care fiecare persoană cazată beneficiază şi de 15 lei pentru micul dejun.

În final, ţinând cont de raportul calitate/preţ, recomand acest hotel oricui doreşte să se simtă bine dar fără a fi prea pretenţios.