Păcătos oi fi eu, la fel cum sunt mulţi alţii, dar nu despre asta vreau să vă povestesc acum pentru că nu aş avea prea multe de spus. Cel puţin nu pe blog.

Astăzi, participând la o întrunire cu nişte reprezentanţi ai sistemului de învăţământ, am avut plăcerea să mi se recite o poezie scrisă de către poetul Ion Minulescu şi anume “Sunt un păcătos, părinte!“. Momentul a fost oportun pentru “spart gheaţa” pentru că ulterior atmosfera a fost mult mai destinsă decât mă aşteptam eu iniţial.
Dar hai să nu mai prelungesc suspansul, pentru că oricum cuvintele mele nu se ridică la măiestria versurilor lui Minulescu. Deci, poezia:

Sunt un păcătos, părinte!

La parintele Vintilă
Vine Arvinte, cam sfios
Şi se roagă: – Fie-ţi milă
De un suflet păcătos!

Chiar în săptămâna mare
Când tot omul e smerit
Şi posteşte cu-ndurare,
Uite, am păcătuit!

- Ai furat? întreabă popa
- Nu, prea sfinte! Fără vrere
M-am dat răului şi hopa
În grădină c’o muiere!

- Vai de mine, vai de mine…
Greu păcat ai săvârşit…
Însă dacă-mi spui cu cine,
Poate vei fi mântuit.

- Nu pot, a răspuns Arvinte
Să-mi fac chinul şi mai greu
Nu pot s-o divulg Părinte
Că mă bate Dumnezeu!

… Era’naltă şi frumoasă,
Părul blond şi ochi de jar,
Gura dulce, voluptoasă,
Dinţii de mărgăritar…

- Nu cumva ai fost cu Tanţi
Din Smârdan, de peste drum?
- Nu pot s-o divulg că Domnul
Mă trăzneşte chiar acum!

… Şi-avea flori la cingătoare,
Trup de crin îmbobocit,
Mijlocel de fată mare,
Numai bună de iubit…

- Poate-ai fost cu Miţa Creaţa
Cea uşoară ca un fulg?
- Cere-mi tot, ba chiar şi viaţa,
Însă nu pot s-o divulg!

… Durdulie, ‘mbujorată,
Numai cântec, numai joc,
Când te-a strâns în braţe-odată,
Ai simţit în vine foc!

- Măi Arvinte-ai fost cu Leana
Care şade pe Neptun?
- Oh! Degeaba-mi zgândări rana,
Fiindcă tot nu pot să spun!

… O comoară tăinuită,
Fruct în dragoste scăldat,
Toată plină de ispită,
Toată plină de păcat!

- Bine, du-te, meditează,
Şi vii mâine mai dispus,
Domnul să te aibe-n pază!
- Sărut dreapta! Şi s-a dus.

Ajungând în colţ, ca vântu’
S-a-ntâlnit cu Calistrat
Care ntreabă: – Ei, Prea Sfântul
De păcat te-a dezlegat?

- Încă nu, răspunse Arvinte
Foarte vesel şi vioi,
Dar aflai de la Părinte
Încă trei adrese noi!