Nu că aş fi plecat plecat prea departe, dar… ideea e că din diverse motive nu am mai avut timpul necesar şi, până la urmă, nici dispoziţia să scriu pe blog. Că până la urmă contează şi dispoziţia pe care o ai când scrii pentru că altfel te poţi trezi cum povesteşti diverse întâmplări care oricum nu interesează pe nimeni şi care nici nu aduc ceva util în imensitatea asta de univers virtual ce se cheamă internet.
Odată cu această (re-)revenire îmi propun să scriu ceva mai des decât am făcut-o …

Romain Laurent este un fotograf francez renumit pentru creativitatea din fotografiile sale. De precizat şi faptul că a ajuns să creeze imagini pentru Citroen, Coca Cola, Nissan, Microsoft, Discovery ş.a.m.d. dar şi să lucreze pentru unele dintre cele mai renumite agenţii de publicitate din lume.
Curioşi pentru ce? Urmăriţi imaginile de mai jos; mai multe pe site-ul oficial.
Eu unul le găsesc remarcabile! Totuşi mă întreb oare ce este de apreciat mai mult în tehnica supra-realistă: imaginaţia sau abilităţile de retuş în Photoshop?

De GummyBear am auzit prima dată la πR² şi de atunci toată casa este într-o veselie continuă! Mi-am făcut deocamdată un playlist cu preferatele lui David (ok, recunosc… şi ale mele) şi, cum nu văd niciun motiv să nu împărtăşesc altora buna dispoziţia pe care ţi-o dă acest ursuleţ artist, îl pun mai jos. Deocamdată sunt doar două hituri (cele mai tari din punctul meu de vedere), dar dacă mai descopăr altele fiţi siguri că le adaug; iar ca bonus, separat, veţi putea asculta mai jos versiunea în rusă! E …

Poate mi se pare doar mie, dar proaspetele alegeri pentru conducerea PSD mi-au rezonat mai mult a clişeu electoral, alegătorii fiind puşi în situaţia alegerii răului cel mai mic. N-am nimic cu oamenii (Geoană şi Ponta), numai că am impresia că şi de această dată voturile au curs mai mult împotriva celuilalt candidat decât din convingere pentru cel ales.
Bineînţeles, nu trebuie trecut cu vederea şi faptul că jocul politic a fost şi în acest caz similar unuia de poker cu toate cărţile, în care aşii, popii, damele şi juveţii au …

Până acum ceva vreme nu pot spune că mă interesa prea mult fenomenul desenelor animate sau cel al poveştilor pentru copii din cauză ca nu am avut motive. Totuşi, de când am devenit şi eu tătic, am avut ocazia să observ că multe dintre “inocentele” filmuleţe pentru copii sunt super violente atât ca limbaj, cât şi ca acţiune (vezi Cartoon Network). Nu mai spun că am primit recent un DVD cu Tom & Jerry “Fast and Furry” în care după ce Tom dădea foc la casă, urmau diverse scene de …